PDF - Limba Romana

90
limba Română
Viaţa şi opera”, Editura Academiei
R.P. Române, 1958).
Lucrarea a fost publicată în
1973 în revista Biserica Ortodoxă Română,
nr. 10-11. Abia după aceasta
ea devine obiect de cercetare în mai
multe studii publicate la Bucureşti,
Chişinău, Kiev. Prefaţatorul lucrării,
preotul profesor Teodor Bodogae,
căruia îi aparţine traducerea în limba
română, comentează amplu, în cunoştinţă
de cauză, „Loca obscura...”,
menţionând că Dimitrie Cantemir
„păşeşte în apărarea nu a unor poziţii
obscurantiste faţă de metodele «înnoitoare»
ale lui Prokopovici, ci pentru
a aduce o lumină şi un corectiv,
potrivit unei tradiţii sănătoase, pe care
o putem numi «şcoală românească»,
aşa cum avusese ea loc cu câteva
decenii înainte: atât pe vremea lui Petru
Movilă, cât şi a spătarului Milescu
ori a stolnicului Cantacuzino” (pag.
III). Preotul Teodor Bodogae, de fapt,
confirmă un lucru care rezultă foarte
clar din scrierea lui Dimitrie Cantemir:
autorul se situează pe poziţia tranzitivă,
de la obscurantism la umanism.
Explicaţiile sale referitoare la felul cum
trebuie înţeleasă semnificaţia icoanelor
sunt elocvente în acest sens.
P. P. Panaitescu, în lucrarea
sa „Dimitrie Cantemir şi problema
religioasă în Rusia”, subliniază importanţa
scrierii „Loca obscura...”
pornind de la momentul concret
istoric şi de la realităţile societăţii ruseşti
la momentul apariţiei şi punerii
ei în circulaţie, chiar dacă aceasta a
fost cunoscută numai în manuscris:
„Cantemir nu face o simplă recenzie
a unei cărţi, el ia poziţie în polemica
bisericească din Rusia” (pag. 207).
Pe de altă parte, ca principe ortodox,
el consideră de datoria sa să atragă
atenţia asupra „abaterilor autorului
«Primei învăţături» de la doctrina
ortodoxă şi alunecarea lui spre luteranism”
(pag. 207). De altfel, numele
lui Dimitrie Cantemir a fost evidenţiat
şi în presa rusă a secolului al XIXlea,
bunăoară, de către D. Izviekov,
care îl apreciază pentru că „a dat un
avertisment societăţii ruseşti, care-şi
căuta atunci drumul”. Avertismentul
„inteligent şi nepasional al lui Dimitrie
Cantemir despre erorile lui Prokopovici
şi, în legătură cu acestea, cu
inovaţiile religioase nesăbuite de
origine protestantă, scrie autorul
rus, – a putut avea o influenţă de trezire
a spiritelor. Aceasta cu atât mai
mult, cu cât Cantemir prin ştiinţa şi
situaţia sa nu era interesat personal
în reforma bisericească a lui Petru
cel Mare, ceea ce îi dădea mai multă