PDF - Limba Romana

110
limba Română
românească, în toată splendoarea
pitorescului său naţional.
Ca într-adins pentru noi, s-a
nimerit o zi de sărbătoare, marcată în
Chişinău prin nişte plimbări generale
ale populaţiei în Grădina Publică,
amenajată de minune. Bunul stăpîn
al oraşului a avut gentila amabilitate
de a ne însoţi el însuşi într-acolo. În
mijlocul Grădinii, pe un teren întins,
format dintr-o răspîntie a unor alei,
cînta fanfara militară. Poporul venea
încoace într-un aflux de valuri dense,
o parte făcînd cerc în jurul terenului,
cealaltă împrăştiindu-se pe alei.
Mulţi dintre români, îndeosebi
dintre cei în vîrstă, şi-au mai păstrat
costumul lor popular, pitoresc.
Dimpreună cu acesta, ei, se pare,
îşi păstrează pornirea lor profundă
contra a tot ce aduce a noutate de
civilizaţie european-rusească. Aceşti
băştinaşi, reprezentanţi ai unui profund
naţionalism românesc, stăteau
liniştiţi ori se plimbau de colo pînă colo,
agale, adînciţi în gîndurile lor. Probabil,
meditau la acele scumpe vremuri,
cînd Basarabia răsuna de sunetele
pătrunzătoare ale ţambalelor jidoveşti
sau de ţipătul strident şi sălbatic al
şatrelor de ţigani. Pro gustibus non
disputandum; dar se observă deja că
noua generaţie îşi trădează definitiv
părinţii. Aproape tot tineretul aristocrat
se îmbracă europeneşte, posedă
sau manifestă în definitiv necesităţi şi
capricii de europeni. Primul semn de
abatere de la vechime, desigur, şi aici,
ca şi pretutindenea, este dat de către
jumătatea cea frumoasă a omenirii.
În prezent deja nu vei putea să le
deosebeşti după haină pe cuconiţele
şi cucoanele românce; cele mai avute
dintre ele sînt gătite conform revistelor
de modă pariziene sau, cel puţin,
vieneze. Şi numai expresia pronunţată
a vreunei fizionomii semiasiate trădează
înfierea acesteia, recentă, de
către Europa. O! spoiala europenească
incoloră se obţine nu chiar gratis,
mai ales de către o femeie! Se cere
mult timp pentru a tempera un sînge
înfierbîntat, spre a netezi şi atenua
expresia vicleană a unei feţe, spre a
da o paloare mată unor ochi ce ard de
dorinţa de a trăi intens, spre a impune
un tact calculat unui joc degajat de
mişcări. Unele românce n-au obţinut
încă mari succese pe tărîmul acestei
complexe ştiinţe, pentru europence
facilitate prin tot felul de eforturi ale
educaţiei şi exemplului. Ele [româncele]
mai rămîn fiice ale naturii. Şi încă
ce natură!..