PDF - Limba Romana

Patrimoniu 89
Ana BANTOŞ
DIMITRIE CANTEMIR:
„LOCA OBSCURA...”
Axată pe probleme de religie
ortodoxă, lucrarea „Loca obscura...”,
al cărei titlu deplin este „Locuri întunecate
în cathehismul publicat de
un autor anonim în limba slavonă
şi întitulat Pervoe ucenie otrokom,
lămurite de principele Dimitrie Cantemir”,
a fost concepută de către
cărturarul moldovean în timpul aflării
sale în Rusia. Scrierea este marcată
de spiritul unor disensiuni care se
produceau în cadrul religiei ortodoxe
sub influenţele ce veneau din Vestul
Europei. Pe acest fundal biserica
ortodoxă rusă parcurgea o criză
acută. Mai exact, este vorba despre
orientarea lui Petru I spre Occident,
pe de o parte, care se ciocnea de
elementele retrograde bisericeşti, iar
pe de alta, de apariţia unor fenomene
de răstălmăcire a credinţei ortodoxe.
Între acestea din urmă se înscriu
şi lucrările prelatului rus Theofan
Prokopovici, care studiase la Kiev,
dar rupsese legăturile cu şcoala de
aici şi se afla sub influenţa învăţatului
german protestant F. Buddeus. Anume
aşa se explică faptul că prelatul
rus apăra biserica de stat împotriva
celei universale, respingând în acelaşi
timp tradiţionalismul în biserică
şi abordând probleme din credinţa
ortodoxă, precum cele legate de
semnificaţia mântuirii, a sfintei treimi,
de prezenţa simbolurilor creştine, în
sens protestant. Lupta, care a durat
mult, se dă între şcoala de la Kiev,
înfiinţată de către Petru Movilă, al
cărei adept este Dimitrie Cantemir, şi
clericii din jurul lui Theofan Prokopovici.
Să reţinem că biserica ortodoxă
din Răsărit obţine drepturi legale de
existenţă cu ierarhia şi organizarea
sa proprie abia după moartea regelui
polon Sigismund al III-lea (1633),
„groaznicul duşman al ortodoximii”.
Petru Movilă, care în 1633 a devenit
mitropolit al Kievului şi Galiţiei, a
contribuit esenţial la consolidarea
bisericii ortodoxe deschizând şcoli,
restaurând bisericile până atunci
aflate într-o stare deplorabilă.
În momentul când în lupta pentru
apărarea ortodoxiei se implică şi
Dimitrie Cantemir, dând o replică scrierii
lui Theofan Prokopovici (1720),
de partea curentului kievean este
Dimitrie de Rostov, figură importantă
a vieţii religioase din Rusia, trecut de
biserica rusă în rândul sfinţilor. El îl va
apăra pe mitropolitul Kievului – Ştefan
Iavorski, învinuindu-l pe Theofan de
erezie protestantă. Tot de partea şcolii
de la Kiev era şi rectorul Academiei
din Moscova, Theofilakt Lopatinski,
om învăţat, teolog şi scriitor de limba
latină. Prieten al ţarului, ataşat
de Iavorski şi de Dimitrie Cantemir,
Lopatinski este autorul unei scrieri
polemice împotriva teologului protestant
Buddeus, de care era înrâurit
şi Theofan Prokopovici. Interesat ca
biserica să fie supusă statului, Petru
I îl favorizează pe Theofan Prokopovici,
cerându-i să scrie (în 1719)
„Regulamentul eclesiastic”. Theofan,
ajuns şeful bisericii ruse, redactează
o altă lucrare: „Dreptul monarhului
de a numi pe urmaşul său” (1722).
Acesta este şi autorul scrierii „Prima
învăţătură a copiilor”, tipărită din
ordinul ţarului. Cartea care circula
sub formă de manual oficial pentru
şcolile din Rusia a fost cunoscută
în traducere germană şi în română.
Anume această scriere, mai exact,
locurile obscure sau cele în care este
răstălmăcită ortodoxia universală
constituie obiectul dezbaterilor în
„Loca obscura...”. Este vorba deci
de o lucrare axată pe probleme de
educaţie religioasă a copiilor, motiv
pentru care P. P. Panaitescu o consideră
şi „o carte religioasă” (vezi P.
P. Panaitescu, „Dimitrie Cantemir.