PDF - Limba Romana

Starea de veghe 11
Dacă până în 1989 ucrainenii,
bulgarii, găgăuzii din Moldova erau
completamente lipsiţi de posibilitatea
de a-şi face studiile în limba maternă,
ulterior, în baza art. 18 din Legea
Cu privire la funcţionarea limbilor
vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
membrilor grupurilor naţionale
li s-a garantat dreptul la educaţie şi
instruire în limba lor maternă: rusă,
găgăuză, ucraineană, bulgară, ivrit,
idiş etc. 10 . Realizând dreptul la instruire
în limba maternă, unii membri
ai grupului naţional al ucrainenilor,
prin susţinerea organelor de stat ale
R. Moldova, deja în ultimul deceniu
al secolului precedent, au efectuat
trecerea de la învăţământul în limba
rusă la instruirea în limba ucraineană.
Conform datelor publicate de către
doctorii în ştiinţe Iurie Datii şi Ecaterina
Cernega, deja în anul 1995 la
Chişinău activau cinci şcoli, la Bălţi
şi în raionul Ocniţa – câte o şcoală
cu instruire în limba ucraineană; la
Universitatea Pedagogică din Bălţi
a fost deschisă o secţie de filologie
ucraineană, iar la Şcoala Pedagogică
din Lipcani – o secţie de pregătire a
cadrelor preşcolare pentru grădiniţele
de copii 11 .
În ansamblu, în R. Moldova,
conform informaţiilor publicate de
Tatiana Stoianov în 1995, procesul de
educaţie se efectua în limba rusă în
487 de grădiniţe; 428 de copii găgăuzi
în 23 de grupe din 11 grădiniţe erau
instruiţi în limba maternă, iar 6.794 de
copii găgăuzi studiau limba găgăuză;
în patru grădiniţe (20 de grupe cu 474
copii) procesul instructiv-educativ se
efectua în limba bulgară; în şapte
grupe din cinci grădiniţe – în limba
ucraineană, în şase grupe – în ivrit. În
acelaşi an, din numărul total de 1.454
de şcoli – 274 funcţionau în limba
rusă, 112 şcoli erau moldo-ruse, 7
şcoli – ucraineano-ruse, 2 şcoli – ruso-bulgare,
2 şcoli – ruso-evreeşti.
Limba ucraineană în calitate de
obiect distinct se studia în 75 de şcoli
şi în două licee de către aproximativ
71.110 copii ucraineni, limba găgăuză
era însuşită în 46 de şcoli şi în două
licee de către 27.579 elevi, iar limba
bulgară se studia în 32 de şcoli şi în
Liceul Teoretic din Taraclia de către
10.868 elevi 12 .
Cu toate acestea, în Republica
Moldova nu este realizată în deplină
măsură egalitatea în drepturi a limbilor.
Mulţi copii ai membrilor grupurilor
naţionale continuă să fie instruiţi în
limba rusă, nedispunând de posibilitatea
de a învăţa în limbile lor materne.
Din cauza insuficienţei de şcoli
cu instruirea în limba română, mii
de copii ai autohtonilor în Republica
Moldova – patria lor istorică – sunt
nevoiţi să înveţe în şcolile ruse din
Bălţi, Cahul, Comrat, Ciadâr-Lunga,
Taraclia, Vulcăneşti şi în alte localităţi
din republică. Conform constatărilor
profesorului Eduard Volkov şi ale
altor experţi, românii moldoveni din
raioanele Comrat, Ciadâr-Lunga şi
Vulcăneşti nu dispun de posibilitatea
de a se adresa în limba maternă demnitarilor
din organele administrative
şi instanţele de drept din cauză că
marea majoritate a funcţionarilor nu
posedă limba de stat 13 . Situaţia respectivă
reprezintă o încălcare gravă
a dispoziţiei articolului 6 din Legea Cu
privire la funcţionarea limbilor..., care
stipulează că în relaţiile cu organele
puterii de stat, ale administraţiei de
stat şi ale organizaţiilor obşteşti, precum
şi în relaţiile cu întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile situate în
republică, limba de comunicare –
orală şi scrisă – o alege cetăţeanul.
O situaţie catastrofală în ceea
ce priveşte egalitatea limbilor s-a
creat în zona de est a R. Moldova,
administrată de regimul rebel 14 nelegitim
de la Tiraspol, nerecunoscut de
organele constituţionale ale Republicii
Moldova şi de către forurile internaţionale
(inclusiv O.N.U., O.S.C.E.,
Consiliul Europei, N.A.T.O). Deşi clica
smirnovistă în mod oficial a proclamat
în zonă trei limbi de stat – rusa,
ucraineana şi moldoveneasca –, în