PDF - Limba Romana

Patrimoniu 91
autoritate” (Apud P. P. Panaitescu,
op. cit., pag. 208).
Vom menţiona faptul că Dimitrie
Cantemir păstra o linie de mijloc în
ceea ce priveşte „judecarea” influenţelor
apusene (catolice şi protestante)
asupra ortodoxiei.
Importanţa lucrării „Loca obscura...”
consider că trebuie căutată
la confluenţa dintre morală şi religie,
pedagogie şi religie, în zona stabilirii
diferenţelor de mentalităţi religioase
şi în zona unor structuri religioase
ortodoxe constituite, faţă de care Dimitrie
Cantemir abordează un punct
de vedere al unei conştiinţe înalte a
vremii. În „Loca obscura...” transpare
simţul lăuntric al timpului în care
a trăit Dimitrie Cantemir. Diferenţa
dintre ortodoxie, pe de o parte, şi catolicism
şi protestantism, pe de alta,
deschide calea către o lume care din
perspectiva contemporanilor noştri e
plină de mister.
Este evident însă că Dimitrie
Cantemir pune în relaţie de respingere
două moduri de receptare
(cum spunem noi astăzi) a doctrinei
religioase ortodoxe şi că atenţia celor
doi opozanţi este marcată de criza
prin care trecea biserica ortodoxă
rusă. Aşa cum accentuează şi alţi
cercetători, fenomenul credinţei este
analizat cu mai multă fineţe şi pătrundere
de către Dimitrie Cantemir,
care poseda într-o măsură mai mare
„instrumentarul lingvistic” adecvat.
Să amintim, între altele, că în una
din scrierile sale însuşi principele
moldovean nota: „Trăiesc astăzi într-o
ţară unde nu e nici urmă de bibliotecă”.
Cunoaşterea limbii greceşti ce
dovedeşte a fi de mare utilitate într-o
astfel de „întreprindere” lămuritoare.
Comentariul cantemirian este relevant
pentru înţelegerea mentalităţilor
timpului respectiv şi, în special, a
mentalităţii religioase româneşti. El
se remarcă prin ceea ce Alexandru
Duţu ar numi „demnitatea temporalului”.
Ieşit din cadrul natural al ţării
sale (se cunosc împrejurările în care
s-a întâmplat acest lucru), Dimitrie
Cantemir face efortul de a impune un
punct de vedere reprezentativ pentru
ea, ridicând-o, indirect, la demnitatea
temporalului, adică la istorie. Dimensiunile
intervenţiei sunt determinate
de apariţia lucrării lui Theofan Prokopovici
(„Prima învăţătură a copiilor”)
şi ţine de contingent, de împrejurări.
Dincolo de aceasta, credem că
trebuie apreciat gestul, având o
semnificaţie aparte. Mersul împotriva
curentului, împotriva îndepărtării de
doctrina ortodoxă universală este în
măsură să ne dea anumiţi „indici” în
privinţa apariţiei atitudinilor mentale
ale creştinilor ortodocşi români
sau să dezvăluie anumite aspecte
ale mentalităţii europenilor, poate
într-o măsură mai mare decât a
orientalilor.
În lucrarea lui Dimitrie Cantemir
„Loca obscura...” este prezentă nu
doar dorinţa de lămurire a locurilor
obscure din catehism, ci şi dorinţa de
a pune în lumină propriul eu, identificându-se
cu un mod românesc de
a vedea lucrurile. Ţinând cont şi de
faptul că, aşa cum scria şi G. Călinescu,
„cultura e al doilea şi cel mai
solid teritoriu al patriei”, ni se deschide
de aici o fereastră spre civilizaţia
românească, bazată pe respectul faţă
de tradiţii, respect fondat pe vasta
sa cultură europeană şi orientală şi
spre înţelegerea acesteia ca punte de
legătură între Est şi Vest. Ancorat pe
deplin în realitatea vremii, pus să-şi
reclădească mereu personalitatea,
Dimitrie Cantemir se „autodefineşte”
anume de pe această poziţie.