PDF - Limba Romana

10
realitate, în raioanele din stânga Nistrului
şi de la Tighina, la fel ca şi pe
vremea ţarismului şi a totalitarismului
sovietic, în instituţiile de stat, administrative,
juridice etc. este utilizată doar
limba rusă.
Conform datelor recensământului
din 1989, în raioanele din stânga
Nistrului românii constituiau 40%
din populaţie, ucrainenii – 28%, iar
ruşii – doar 25%. Dacă ar fi existat
o egalitate veritabilă a limbilor şi nu
doar una formală, atunci minimum
în 40% de şcoli instruirea ar fi trebuit
să se efectueze în limba română, în
28% de şcoli – în limba ucraineană şi
doar în 25% de şcoli – în limba rusă.
Dar realitatea este cu totul alta.
Conform datelor publicate de academicianul
ucrainean Gh. Filipciuk, din
182 de şcoli de stat care activau în
2002 pe teritoriul aşa-zisei r. m. n., în
129 (71% din numărul total!) instruirea
se efectua în limba rusă, în 33 de
şcoli (18%) – în graiul moldovenesc
în baza grafiei ruse, 16 şcoli (8,8%)
erau mixte (moldo-ruse), în 6 şcoli –
în limba română în baza alfabetului
latin şi doar în două şcoli (1%) – în
limba ucraineană 15 . Observăm că
dreptul la instruire în limba maternă
a românilor e limitat mult, iar pentru
elevii ucraineni din Transnistria el,
practic, nu există.
Regimul separatist de la Tiraspol
întreprinde o serie de acţiuni
diabolice pentru a împiedica instruirea
elevilor în limba română în baza
alfabetului latin. Ca şi în anii siniştri ai
stalinismului, sunt permanent persecutaţi
şi supuşi represaliilor toţi acei
care râvnesc instruirea odraslelor lor
în limba română în baza grafiei latine.
În mod frecvent sunt supuşi
unui tratament inuman copiii care îşi
fac studiile la şcoala nr. 20 din Tiraspol,
la şcoala nr. 19 din Tighina, la
şcoala nr. 3 din Dubăsari, la şcoala
nr. 12 din Râbniţa, la gimnaziile din
Corjova şi din Roghi. Astfel, în luna
mai 2002, autorităţile de la Tiraspol
au lichidat, în mod abuziv, şcoala
limba Română
nr. 1 din Grigoriopol, în care copiii
îşi făceau studiile în limba română
în baza alfabetului latin. Din această
cauză, elevii şi profesorii respectivei
instituţii de învăţământ, în anul şcolar
2002-2003, au fost obligaţi să-şi continue
activitatea în satul Doroţcaia din
judeţul Chişinău. Drept consecinţă,
pentru a-şi exercita dreptul inalienabil
la instruire în limba maternă, circa
200 de elevi şi profesori erau nevoiţi,
zilnic, să parcurgă tur-retur mai bine
de 35 km 16 .
Prin acţiunile sale criminale
conducerea regimului rebel din zona
de est a R. Moldova a conservat şi a
lărgit substanţial privilegiile acordate
migranţilor şi urmaşilor lor de către
ţarismul rus în anii 1792-1917 şi de
regimul totalitar sovietic în anii 1917-
1989. Concomitent, au fost limitate
şi chiar lichidate o serie de drepturi
şi de libertăţi vitale ale membrilor
etniei autohtone, inclusiv: 1. dreptul
la viaţă (traiul oamenilor din raioanele
de est care militau pentru integritatea
Moldovei devenise un coşmar după
uzurparea puterii de către rebeli); 2.
dreptul la circulaţie liberă şi nestingherită
(hotarul nelegitim stabilit de
rebelii transnistreni împiedică libera
circulaţie a cetăţenilor pe teritoriul
statului lor); 3. dreptul la învăţământ
al autohtonilor este încălcat în mod
brutal prin persecutarea permanentă
a profesorilor şi elevilor din şcolile
cu instruire în limba română, interzicându-li-se
utilizarea grafiei latine
şi a manualelor editate la Chişinău
sau în România.
Astfel, funcţionarii administraţiei
instaurate prin forţa armelor de către
rebeli încalcă nu doar normele Constituţiei
Republicii Moldova, ci şi clauzele
mai multor foruri internaţionale
privind drepturile omului. De exemplu,
Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului stabileşte: „Orice fiinţă umană
are dreptul la viaţă, la libertate şi la
securitatea persoanei sale” (articolul
3); „Orice persoană are dreptul de a
circula în mod liber şi de a-şi alege