PDF - Limba Romana

Patrimoniu 95
spune direct, este evident, că Vasile N. Ermuratschi împărtăşeşte opinia că
această copie a putut să o facă G. F. Müller. De menţionat, că G. F. Müller a
putut, probabil, să cunoască Descrierea Moldovei numai după sosirea sa la
Petersburg (5 noiembrie 1725) 7 . Galina N. Moiseeva însă susţine că manuscrisul
al doilea a fost copiat de către alt savant de origine germană, Gotflieb
Siegfried Bayer 8 , care a sosit la Petersburg aproape în acelaşi timp cu G. F.
Müller, la 17 februarie 1726 9 . Tânărul profesor G. S. Bayer, de la bun început,
a predat la catedra de limbi orientale şi antice a Universităţii Academice din
Petersburg. În aceşti ani aici îşi făcea studiile tânărul şi talentatul prinţ Antioh
Cantemir 10 , de care îl legase o prietenie strânsă, G. S. Bayer 11 a împrumutat
majoritatea manuscriselor lui D. Cantemir, printre care şi pe cel al Descrierii
Moldovei. G. S. Bayer nu numai că a citit şi a studiat minuţios lucrările lui D.
Cantemir, ba chiar şi a făcut unele copii pentru a le avea permanent la dispoziţie.
În afară de aceasta, din manuscrisele lui D. Cantemir, ce se păstrează la
secţia din Petersburg a Institutului de Orientalistică, întâlnim destul de frecvent
însemnări făcute de G. S. Bayer 12 , iar o parte din operele lui D. Cantemir au
ajuns până azi numai datorită copiilor făcute de acest savant german. G. S.
Bayer a depus destule eforturi în vederea publicării acestor lucrări. Astfel, în
1727 el reuşeşte să editeze în periodicul „Comentariile Academiei Imperiale de
Ştiinţe din Petersburg” lucrarea lui D. Cantemir „De Muro Caucaseo” („Despre
Zidul Caucazian”) în variantă originală. În acelaşi an, G. S. Bayer îşi face o
copie a lucrării lui D. Cantemir „Viaţa lui Constantin Cantemir”, care a rămas în
manuscris până în 1783, când a fost publicată de Nicolai N. Bantâş-Kamenski,
atribuind-o însă savantului german, paralel cu traducerea sa în limba rusă în
tipografia Universităţii din Moscova 13 . După cum au demonstrat cercetările de
mai târziu, acelaşi G. S. Bayer a depus eforturi în vederea publicării Istoriei
Imperiului Otoman. Drept dovadă, poate servi faptul că în lista hârtiilor rămase
Academiei din Petersburg de la G. S. Bayer şi păstrată în Arhiva acesteia sunt
incluse şi două caiete de note la Istoria Imperiului Otoman 14 . Probabil, plecarea
pe neaşteptate în 1732 a lui Antioh Cantemir în misiunea sa diplomatică
l-a împiedicat pe savantul german să ducă această frumoasă intenţie la bun
sfârşit 15 . Tot de la A. Cantemir G. S. Bayer a împrumutat şi, probabil, şi-a făcut
o copie a Descrierii Moldovei. De aceea, după cum afirmă Galina N. Moiseeva,
însemnările de pe cele două manuscrise latine ale Descrierii Moldovei îi
aparţin lui G. S. Bayer. Toate acestea ne fac să credem că al doilea manuscris
este o copie efectuată integral de către acelaşi Bayer. În legătură cu aceasta
este interesant faptul că în lista de hârtii a lui G.S. Bayer, menţionată mai sus,
sunt înscrise şi două manuscrise ale Descriptio Moldaviae 16 cu aceleaşi caracteristici
(primul – in folio, al doilea – in quarto) cu a celor două manuscrise
din Petersburg caracterizate mai sus. Cu toate acestea, nu putem şti dacă cele
două manuscrise ale Descrierii..., care se păstrează astăzi la Petersburg, sunt
unele şi aceleaşi, care făceau parte din colecţia lui G.S. Bayer, fiind incluse
după moartea sa în lista arătată mai sus.
Cât îl priveşte pe G. F. Müller, el într-adevăr a cunoscut lucrarea lui D.
Cantemir Descrierea Moldovei de mai multă vreme, fie că A. Cantemir i-a
împrumutat manuscrisul, fie că acelaşi Bayer i-a pus la dispoziţie copia sa,
deoarece în Rusia ei au activat un timp împreună 17 la Academia din Petersburg
până în 1739, când se stinge din viaţă G. S. Bayer. În orice caz, dacă G. F.
Müller şi-ar fi făcut o copie a Descrierii…, nu vedem ce l-ar fi împiedicat să
mărturisească acest lucru în prefaţa sa din 1764. Manuscrisul de care dispunea
el atunci îi fusese dăruit, după cum vom încerca să arătăm în continuare, de
medicul von Kruse abia pe la sfârşitul anilor ’50 ai sec. al XVIII-lea.