PDF - Limba Romana

Starea de veghe 11
pentru ocârmuirea oblastei Basarabiei”
din 29 februarie 1828, prin
articolul 62, a interzis completamente
utilizarea limbii materne a băştinaşilor
în instanţele de stat, administrative şi
judiciare ale regiunii, impunând monopolul
absolut al limbii ruse: „Toate
pricinile în locurile prisudstviilor
din oblastea Bessarabiei să lucrează
pe limba rossienească” 4 . Mai
târziu a fost interzisă întrebuinţarea
limbii materne a autohtonilor în şcoli
şi în biserici. Drept consecinţă, pe
parcursul secolului al XIX-lea în
Basarabia nu a activat nici o şcoală
de stat cu instruire în limba română
(incorect prezentată de către demnitarii
de stat ţarişti după denumirea
graiului – limba moldovenească),
n-a fost admisă editarea ziarelor şi
a revistelor în această limbă. Ba mai
mult ca atât, în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea a fost interzisă
chiar şi studierea obiectului limba
moldovenească.
Exploatarea cruntă a etniilor
anexate de ţarism şi fărădelegile
practicate frecvent de către autocraţie
faţă de limbile materne ale popoarelor
neruse au fost aspru criticate pe timpuri
chiar şi de o parte a comuniştilor
ruşi. Congresul al X-lea al Partidului
Comunist (b) din 1921 demonstra că
politica naţională a ţarismului aplicată
popoarelor neruse urmărea să
nimicească în sânul lor orice germen
de viaţă de stat, să le schilodească
cultura, să le împiedice folosirea limbii
materne, să le ţină în ignoranţă şi, în
sfârşit, în măsura posibilităţilor, să le
rusifice 5 .
Din cele expuse devine evident
faptul că, în perioada aflării
teritoriului de la est de Prut sub
dominaţia autocraţiei ţariste, în
regiune a persistat permanent monopolul
absolut al limbii ruse, în timp
ce restul limbilor şi graiurilor vorbite
erau discriminate şi prigonite. În
Imperiul Rus n-a fost adoptată nici
o lege care ar fi stipulat pedepsirea
persoanelor care comiteau acţiuni
de încălcare a egalităţii în drepturi
a limbilor vorbite de popoarele din
teritoriile anexate.
Timp de mai multe decenii în
fosta U.R.S.S., cu orice ocazie, se
declara că cele peste o sută de popoare
din cadrul imperiului respectiv
trăiau în prietenie şi se bucurau de
o libertate deplină în toate domeniile
vieţii, inclusiv în sfera utilizării limbilor
materne. În Programul P.C.U.S.,
adoptat în 1961 şi modificat în 1986,
se accentua că şi pe viitor va fi asigurată
dezvoltarea liberă şi folosirea
pe picior de egalitate de către toţi
cetăţenii Uniunii R.S.S. a limbilor
materne 6 . Preambulul şi articolele
34 şi 36 din Constituţia U. R. S. S.
din 1977 confereau, de asemenea
în mod oficial, drepturi egale tuturor
cetăţenilor de diferite naţionalităţi,
inclusiv posibilitatea de a folosi limba
maternă în toate domeniile vieţii economice,
politice, sociale şi culturale 7 .
Dar, din nefericire, realitatea din
perioada regimului dictatorial sovietic
era de altă natură. Prin intermediul
diverselor metode machiavelice se
impunea doar folosirea limbii ruse.
Era destul ca într-o localitate unde
populaţia autohtonă constituia circa
nouăzeci de procente să existe doar
câteva zeci de familii de alolingvi, şi
imediat se deschideau grădiniţe şi
şcoli cu instruirea în limba fratelui
mai mare. În acelaşi timp în oraşele
Tighina (Bender), Tiraspol, Râbniţa
etc. – localităţi populate de zeci de
mii de băştinaşi – nu existau nici
grădiniţe şi nici şcoli cu predarea în
limba maternă. Din cauza insuficienţei
de şcoli şi de grădiniţe cu instruirea în
graiul moldovenesc, copiii frecventau
instituţii în care se preda / utiliza limba
rusă.
În U.R.S.S., în mod intenţionat,
a fost creat şi pus în aplicare un sistem
de privilegii, graţie cărora limba
rusă, pe parcursul anilor 1917-1991,
a deţinut monopolul deplin în organele
de partid, de stat, administrative,
judiciare, la fabrici, uzine etc. Într-o