PDF - Limba Romana

102
limba Română
Cum ARĂTA Chişinăul
în urmă cu 180-160 de ani...
Pavel BALMUŞ
Hotărît lucru, textele-mărturii publicate în paginile următoare, datînd din perioada
1823-1839 şi aparţinînd unor oaspeţi şi trăitori (provizoriu) în capitala de cîndva a Basarabiei,
ar putea constitui prin sine nişte componente ale unei eventuale antologii, ale unui
supliment „literar-documentaristic” la recenta enciclopedie CHIŞINĂU (tipărită, în 1997, la
Editura Museum). Tocmai de aceea am propune să începem prin a cita cîteva fragmente
revelatoare din această „biografie” a Chişinăului, zăbovind, mai pe îndelete, şi asupra
unor articole-„schiţe”, note de călătorie, evocări sau lucrări beletristic-memorialistice.
„...Prima menţiune documentară a Chişinăului ca localitate (sat sau loc, aşezare
populată)... datează din 17 iulie 1436...”, – citim, chiar la începutul enciclopediei, în articolul
„CHIŞINĂU (scurtă sinteză istorică)”, semnat de Andrei şi Valentina Eşanu (p.16),
pentru a preciza, bunăoară, că la 1836, să zicem, ar fi urmat să se consemneze 400 de
ani de la această atestare. Întrucît, însă, „jubileul” ţinea de istoria... Principatului Moldovei,
autorităţile ţariste ruseşti, de ocupaţie au preferat să nu recunoască acest jubileu...
„...În urma tragicului eveniment din 1812, cînd partea de răsărit a Ţării Moldovei
dintre Prut şi Nistru a fost anexată la imperiul rus, în faţa noii stăpîniri apare problema
alegerii unui centru al noii provincii [„oblastiei”]... Aici îşi stabilesc sediul diferite organe
de administrare regională [„de oblastie”], noua Mitropolie a Basarabiei ş.a. În scurtă
vreme, la Chişinău au loc multe schimbări: întemeierea, pe lîngă Mitropolie, a unui
seminar duhovnicesc (1813), a unei tipografii (1814)...
Oficial, Chişinăul a fost proclamat centru administrativ al regiunii Basarabia şi al
ţinutului Orhei în 1818. Tot atunci, oraşul, iar puţin mai tîrziu şi satele învecinate Buiucani,
Vovinţeni, Hrusca ş.a. au trecut din stăpînirea mănăstirilor în cea a vistieriei
imperiului ţarist. În 1834, guvernul ţarist a aprobat planul general de dezvoltare a oraşului.
Treptat, Chişinăul se extinde teritorial spre actualul bulevard Ştefan cel Mare şi
Sfînt şi spre strada Al. Mateevici. Apar străzi noi, în linie dreaptă, după standardele de
atunci ale oraşelor europene. Începe să se profileze actualul bd. Ştefan cel Mare şi
Sfînt, numit pe atunci „uliţa Moskovskaia”. În anii 1830-’36, este înălţată Catedrala,
cu clopotniţă, în preajmă, în jurul Catedralei, este pusă baza unei grădini publice. În
1832, din iniţiativa unor entuziaşti, este deschisă prima bibliotecă publică...”
Iar din articolul Chişinău, centrul istoric şi contemporan (de Anatol Eremia)
reţinem: „...După 1818, apar primele case şi primele străzi, orînduite după un anumit
plan. Sînt rezervate şi locuri speciale pentru piaţa locală, un cartier Armenesc, Parcul
Catedralei, Grădina Publică... În anul 1836, se termină construcţia noii Catedrale a
oraşului. În Grădina Publică, parcul fiind plantat începînd din anul 1818, se deschid
primele localuri de distracţie: Cazinoul şi Hanul Verde (1818-1819). Pe străzile Zolotaia
(mai tîrziu – Haralambie, azi – Alexandru cel Bun), Kauşanskaia (apoi – Nikolaievskaia,
azi – Columna), Seminarskaia (azi – Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni) îşi zidesc primele
case marii moşieri: Bartholomeu (Varfolomei), Haralambie, Minkov (Mincu).
Din anul 1834, construcţia oraşului se realizează după un plan special,
aprobat oficial. Oraşul nou urcă treptat pe panta Dealului Galben, pînă la str.
Livezilor (azi – Al. Mateevici)...”.
Şi mai concrete, mai amănunţite ne par, în acest sens, descrierile din articolul
„Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfînt” (de Petru Starostenco): „...Se consideră că
ar fi fost plantat [acest parc] în 1818, pe timpul guvernatorului general al Basarabiei
Bahmetiev. De fapt, parcul a fost plantat în anii 1816-’17, cînd a şi fost fixat pe harta
oraşului. Planul a fost întocmit de Ozmidov, arhitectul şi inginerul cadastral al Basarabiei...
Forma definitivă Grădina Publică şi-o capătă în 1835...”.