PDF - Limba Romana

98
limba Română
şi de ordin personal. A. Cantemir stabileşte pe parcurs legături cu un grup de
tipografi olandezi, care era reprezentat de un oarecare negustor de cărţi Gaillée
Chenguillon din Haga, care în scurt timp, probabil, pentru o anumită remunerare,
se obliga să editeze Descrierea Moldovei. Anume de acest negustor de
cărţi este legat acel detaliu interesant, menţionat mai sus, relevant în ceea ce
priveşte soarta de mai departe a Descrierii Moldovei în varianta ei manuscrisă,
detaliu care a rămas, deocamdată, în umbră. Astfel, vorbind despre încercarea
lui A. Cantemir de a se înţelege cu librarul din Olanda în vederea editării în 1732
a Descrierii…, autorul articolului „Genealogia principilor Cantemir” (probabil
Nicolai N. Bantâş – Kamenski), inclus în volumul „Viaţa lui Constantin Cantemir
(ediţie bilingvă latină şi rusă, Moscova, 1783), într-o notiţă specială arătă că
„această scriere în limba latină (Descrierea Moldovei – n.n., A.E.) nu a fost
atunci tipărită şi a rămas în manuscris în mâinile librarului” 23 , adică în Olanda.
Într-adevăr, pentru a edita lucrarea, A. Cantemir trebuia să le pună tipografilor
la dispoziţie originalul autograf definitivat al manuscrisului, împreună cu harta
Moldovei, autograful lui D. Cantemir, ori cel puţin o copie. Din anumite cauze,
mai curând, din cauza dificultăţilor financiare, editarea era amânată din an în
an. Drept urmare, posibil că manuscrisul original autograf să nu fi fost înapoiat
lui A. Cantemir, deoarece chiar cu puţin timp înainte de moartea sa el mai spera
că lucrarea va fi editată, prin urmare, manuscrisul original autograf definitivat
sau copia lui au continuat să rămână în mâinile negustorului în Olanda. Mai
târziu s-a constatat că publicarea hărţii Moldovei, efectuată în 1737 în Olanda,
s-a făcut nu după originalul cantemirian, ci după copia cartografului francez
d’Anville, de aici reiese că cel puţin originalul hărţii nu a fost lăsat în Olanda, ci
a fost luat de A. Cantemir cu sine, la început la Londra, apoi la Paris.
Ulterior, după cum se ştie, după moartea lui A. Cantemir manuscrisele
tatălui său au fost vândute la mezat. Câteva manuscrise, printre care şi cele
ale Descrierii Moldovei, au fost procurate la Paris de contele Friedrich von
Thoms 24 (cunoscut în Rusia cu numele Thomson), dar că se afla printre ele
şi manuscrisul original autograf definitivat al Descrierii Moldovei, împreună
cu harta, este greu de spus. Prin urmare, un manuscris (fie o copie făcută pe
la 1732, fie manuscrisul original autograf) al Descrierii Moldovei trebuie să
fi rămas în Olanda. Treptat, pe parcursul secolelor, urma acestui manuscris
„olandez” s-a pierdut. Însă faptul că harta Moldovei se publica pe la 1737 după
o copie, dar mai ales reieşind din faptul că, ajuns în 1732 la Londra, prinţul
Antioh avea cu sine nu numai manuscrisul Istoriei Imperiului Otoman, dar şi
pe unul al Descrierii…, ne face să credem că Antioh a lăsat în Olanda doar
o copie a acestei din urmă opere cantemiriene, iar originalele autografe le-a
luat cu sine în capitala Marii Britanii. Cercetările efectuate până în prezent în
bibliotecile din Olanda nu au scos la iveală vreun manuscris al scrierii ce ne
interesează 25 .
3. Un „manuscris englez” al Descrierii Moldovei?
În acelaşi an 1732 prinţul Antioh a ajuns la Londra, unde, pe lângă vasta
activitate diplomatică, a stabilit legături cu mulţi reprezentanţi ai cercurilor intelectuale
şi literare din capitala britanică. După câte se vede, chiar din primele
luni ale misiunii sale diplomatice la Londra, prinţul Antioh a ajuns la înţelegere
cu Nicolas Tindal, care acceptă propunerea tânărului diplomat de a traduce în
limba engleză monumentala operă a tatălui său Istoria Imperiului Otoman.
Traducătorul englez a trudit cu multă râvnă, deoarece doar peste doi ani, în