PDF - Limba Romana

112
potop se complac în vîrtejul ispitei;
caţaveici şi işlice, chiar în momentul
de faţă, licăresc în aer, asemeni unui
aprins curcubeu.
La Chişinău există şi un teatru –
teatru rusesc! Noi ne-am procurat bilete
şi am stat la reprezentaţia întreagă. Se
juca o comedie oarecare, o traducere
de D. Lenski; aşa, ţin minte acest
lucru, se spunea în afiş. Cît priveşte
însă titlul [acesteia], îmi asum sincer
această vină, nu mi-l amintesc; iar
conţinutul era expus cumva aşa, încît
nu l-am înţeles chiar bine. Actorii jucau
cu prea multă rîvnă, şi publicul le era
foarte recunoscător; el i-a răsplătit pe
aceştia adesea cu aplauze, dar şi mai
des prin nişte hohote zgomotoase [de
rîs?], la fiecare extravaganţă echivocă.
Ciudat lucru! Românii, care nu prea înţeleg
limba rusă, sînt atît de sensibili la
spiritele d[lui] Lenski; ce-i drept, aceste
vorbe de duh [erau] foarte caustice şi
usturătoare. Se mai poate, aşadar, crede
cronicilor [„în foileton”] din capitală!
În [sala de] teatru se afla şi un
tînăr ofiţer de gardă al domnitorului
Moldovei, numai în aur, şi pe care eu
îl văzusem încă în Grădină. Posedînd
limba rusă, acesta urmărea cu atenţie
spectacolul şi făcea adesea remarce
în direcţia vecinei sale foarte drăguţe,
desigur în franţuzeşte, comparînd pe
actorii locali cu cei din trupa franceză,
care dă spectacole în Iaşi. Observaţiile
acestea nu erau deloc defavorabile
artiştilor chişinăuieni.
De altminteri, de astă dată,
trupa [aceasta] nu era în toată strălucirea
sa; pe scenă n-a apărut renumitul
Solenik, care aparţinea, la acea
vreme, teatrului din Chişinău. Ni se
făcuse promisiunea că se va da, anume
pentru noi, „Hamlet”, şi în noua
tălmăcire a d[lui] Polevoi. „Hamlet” pe
scena teatrului din Chişinău! Merita,
de altfel, să vezi aşa ceva! Din păcate,
împrejurările au fost de aşa natură,
încît noi n-am avut această plăcere.
Teatrul [=reprezentaţia teatrală] s-a
încheiat prin nişte dansuri săltăreţe
[=„pleaski”], acoperite, şi acestea, de
bătăi din palme [=aplauze].
limba Română
Voi mai repeta-o: Chişinăul renaşte
în toate privinţele; şi acest lucru
va avea o înrîurire benefică asupra
întregii Basarabii. Deja şi acuma mulţi
vorbesc cu mîndrie despre Chişinău
şi chiar se încumetă să-l compare cu
Iaşii; iar Iaşii, în concepţia basarabenilor,
ocupă primul loc după Viena; la
Odesa ei merg rar; despre Petersburg
şi Moscova atîta ştiu doar, că acolo e
foarte frig. Ar trebui ca, în chiar inima
ţării lor de baştină, să înrădăcinăm
pepiniere de învăţămînt adevărat, să
stabilim şi să dezvoltăm opinia publică,
dimpreună cu toate desfătările nobile
ale acesteia, să înlesnim trezirea
gustului şi a dragostei faţă de ordine,
armonie, de eleganţă. Toate acestea
presupun acum nişte frumoase începuturi;
şi va veni vremea, cînd aşa ceva
va fi! Atuncea patriotismul local va da
amploare nobilului sentiment de simpatie
şi emulaţie pentru viaţa în general
a Marii Împărăţii, care a înfiat o ţară a
românilor [=Basarabia?]. Şi Rusia va
mai face o achiziţie. O nouă, renăscută
generaţie de români nu va fi în plus în
sînul familiei sale; din contra, va diversifica
jocul vieţii sale sociale. Boierul
rusificat [de-a binelea] nu se va mai
teme de gerurile nordice; şi drăgălaşul
picioruş de cuconiţă, în loc să păşească
pe aleile Praterului, va luneca mai cu
multă tragere de inimă pe granitul Prospectului
Nevski sau pe covorul moale
al Bulevardului Tverskoi... A propos de
picioruşe. Se spune că fermecătoarele
„picioruşe”, proslăvite de către Puşkin,
se mai mişcă pe covoarele de verdeaţă
chişinăuiană... A propos de Puşkin.
Este întreagă încă acea casă, în care a
locuit El, în timpul aflării sale în capitala
Basarabiei...
De astă dată, doar o zi şi o
noapte am petrecut noi la Chişinău. A
doua zi, pe la orele zece de dimineaţă,
ne-am pornit la drum, mai departe...
(Fragment din proza de călătorie a lui
N. I. Nadejdin, O plimbare prin Basarabia,
inserată în Almanahul de Odesa pentru
anul 1840, apărut în 1839, pag. 308-447;
traducerea fragmentelor de la pag. 385-395
este realizată de Pavel Balmuş.)