Lupii moraliºti

Nu-l pot miºca. – Se rãceºte târna. –
Probleme. – ªi tot nu te doare. – Nu încã. –
Pe mine de ce? – Pe tot. – ªi pe tine de ce
nu? – Cap problema? – Problema cap. –
Furnica din capu-þi. – Capu-þi în târnã. –
Pe târnã. – ªi capul meu. – Pe nimica toatã.
– Þarã. – Piatrã. – Caldã. – Dupã zbor. –
Nu mã pot miºca. Durerea, – Nu mã
încãlzeºte. – Suflã. – Furnica. – Pe ea. – Nu
încap. – Suflã. – Am gura rea. – De foame.
– Capul. – N-am mâncat. – Furnica. –
Mâncatã de crab. – ªi? – Nimic. – Nimic? –
Pãi ce? – Pantoful. – Pãrul doare. – La el.
– N-are târnã. – Sã mai zboare. – Nu e timpul.
– Capul. – Mai stã. – Stau. – Capul. – Rabdã.
Lapidaritate cândva a normalitãþii unui
Hemingway; ceea ce nu e cazul aici, dacã se
iau în seamã obiectele vorbirii.
Concizia marcatã sau nu dialectal sau
subcultural citadin e proprie unor indivizi
presaþi afectiv ºi grãbiþi sã livreze cât mai
multe informaþii rãmase incomplete ºi
încleiate, precum ºi celor care ignorã regulile
retorice asimilabile prin ºcoalã (deja Caragiale
în Justiþie, Tudor Muºatescu în
Posterestante). „nãscutã aicea la
Râmnicu Vâlcea a luat toate viciurile lui
Tibicã firm dã mort’ dã la izmana la pãlãrie
coºciuguri bune mãi pãrinte îþi spui ca la
copilu’ mieu pãcat de pruncu ãla care ãla
a suferit în viaþã ce rãu e ca sã sã bage un
pãrinte la copil a venit cu o fufã cu
BMW-ul da’ frumuºicã ºi aia tot tinericã
brunetã cu ochii negri ea conducea ce cruce
mã cã n-a murit ca taicã-meu cã ia cam e
obsidatã de chestii tortucheate s-a
demoralizat are 3 vaci sterpe bã fratele s-a
sclintit Nica ea aratã de nu se poate e curva
oraºului te ajutãm pune mâna pe ea femeie
moartã ºi un bãiat pe mine...” (Rechinuri).
Sintagme cu termeni jucaþi în formaþii
diferite: „... speculant mai cãrãm balena
oceaneant penta punte panto viþelar în
spirt cã nu mai e cale singurului birt ce
tristeþe saltã ºaua nici de munte frunte pe
sub funte panto penta punte pune-te pe
rimã panseao bacanto sever Ahasverus
punte penta panto” (Sanskritorium,
Sanskritikon).
Dodii prin liste ºi enumerãri. Se
cunosc liste ºi enumerãri celebre din Evul
Mediu încoace, cele create de Rabelais
vizând chiar procedeul în utilizarea lui
serioasã. Umberto Eco s-a ocupat în ultima
vreme de liste ºi sensurile lor: „Wir haben
Grenze, eine sehr entmutigende,
beschämende Grenze. Das ist der Tod.
Deswegen mögen wir alles, wovon wir
annehmen, dass es eben keine Grenze und
kein Ende hat. Das ist eine Möglichkeit,
dem Gedanken an den Tod zu entfliehen.
Wir mögen Listen, weil wir nicht gerne
sterben wollen.” („Unwiderstehlicher
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
Zauber”, Der Spiegel, nr. 45, 2009) Lista:
sursã a tuturor culturilor, pasiunea
colecþionãrii ºi a numãrãrii. În aceste condiþii,
de ce nu dodierea acestei pasiuni, oricum
imposibil de liniºtit? Anca porneºte undeva
de la ceea ce este listat, dar nu dodiat:
pomelnice ºi alte forme ritualice. „împãrãþia
cerurilor se aseamãnã cu un grãunte de
muºtar/împãrãþia cerurilor se aseamãnã cu
un aluat/Voi vorbi în pilde voi spune lucruri
ascunse de la facerea lumii/Cei neprihãniþi
vor strãluci ca soarele în Împãrãþia/Tatãlui
lor cine are urechi sã audã/împãrãþia
cerurilor mai seamãnã cu un negustor/ Sofia
Genaru Matteo Maurizio Pio Pacifico
Oreste/ Ermellinda Lucilla Silvia Leonardo
Ernesto/Giocondo Margherita Oddone
Benigno Flora Massimo/împãrãþia cerurilor
seamãnã cu un nãvod”... „Ce alþi sfinþi
decât înºiºi însuferitorii suferiþilor
suferitorii însuferiþilor/Sfânt criminal sfânt
cãlãu sfânt irod sfânt comunist sfânt turc
sfânt liliac/Sfânt dac sfânt creºtin sfânt
decapitat sfânt uitat sfânt cenzurat sfânt
scris/Rimam a sonet un an alkyoni în
persoana pescãruºilor omnivori (Matei ºi
Sfinþii italieni, Sfinþi în Nirvana). Fãrã
unitate tematicã sau problematicã înºiruirile
aparþin vorbirii în dodii.
Unele listãri adeveresc lucruri identificate
de simþuri, în funcþie de un criteriu oarecare,
de întâmplare, de ºansa categorializãrii, prin
hazard acustic: „Ibrahim Abraham Lut Lot
Sulaiman Solomon Trãznetul Albina Marian
Pelerinajul Lumina Criteriul Poeþii Imperiul
Roman înþeleptul Adoraþia Luna
Evenimentul inevitabil Dominionul
Realitatea sigurã Evidenþa clarã Cei ce
aleargã Elefantul Abu Lahab Tatãl
Flãcãrii toate sunetele îngenuncheazã în
Faþa Sa scris continuu spre nedeconspirare...”
(Rechinuri)
Pentru alte liste se apeleazã la rimã:
„plecarã la denie /fãr’europenie/arsenic
Arsenie//Zamfira Pissiota/a Frosei papiota/
/Saon metoc monahe/mierluþã fãrã Bach e/
Niculiþel ce ah e/garafelor valahe//Ciolanu
din Smãrãndeni /Sihastru din Ploscuþeni/
Zenia din Alexeni/arieni iranieni// iar
Poiana Mãrului/muþunoaie omului/Lepºa
Maica Domnului//Valea Neagrã Vãrzãreºti/
Buciumeni Vladimireºti//Gologanu
Mãxineni/Adam Eva Buciumeni/ Agapia
Bistriþeni/Horaiþa Cetãþeni//cnuta cã nu ºtii
de bãþ /Capsa Hlincea Dobrovãþ//numai
toacã numai schit/ Sihãstrie Neamþ Nechit/
Gorovei nelãcruit//Ceahlãului la carâmb/
Pângaraþi Bucium Hadâmb?/Verona Almaº
pe gâmb” (Ce-am pierdut, Partea
nimãnui). În aceste cazuri, o dublã dodiere:
prin apropierea unor lucruri cu relaþii dincolo
de relativ, graþie liantului de nãclãire a datelor
secvenþializate care este rima.
33