Lupii moraliºti

ALAMBICOTHECA
Dumitru Ungureanu
D-ALE SCRIITORILOR
În numãrul pe aprilie 2013 al revistei iatã cum se organizeazã comitetul USR, la
Litere, Tudor Cristea pune pe tapet câteva 13 martie 1981, pentru confruntarea cu
chestiuni ce þin de nãravurile scriitorilor din El, Supremul: „Se fac recomandãri sã nu
regimul trecut, cu trimitere la moravuri ridicãm probleme personale stricte ºi, pe
actuale. ªi nãravurile, ºi moravurile (oricât cât se poate, sã nu se facã raportãri la
de sinonime, cuvintele acestea nu definesc grupul B. & Co., pentru a lãsa spaþiu
aceleaºi simptome!) se aºazã inevitabil sub discutãrii problemelor de interes general,
eticheta lui Caragiale: machiaverlâcuri! Voi pentru bunul mers al literaturii ºi al vieþii
lãsa plãcerea descoaserii lucrãturii (eventual
a destrãmãrii ei) celor cu acces la care e: 1. Doinaº vorbind în deschidere sã
literare. Se fixeazã ordinea intervenþiilor,
„dosare”. Dacã vor primi altceva decât facã un cadru al problemelor; 2. N.
fleacuri prelucrate prin aºchiere, polizare sau Manolescu; 3. Iorgulescu; 4. Caraion º.a.”.
retuºare pe ici, pe colo, prin punctele Strategia (recomandatã de cine?), cum
esenþiale! Hârtiile prãfuite ºi confuze, greu se va dovedi ulterior, este complet eronatã,
înmânate cercetãtorilor acreditaþi la CNSAS, fiindcã scriitorii aleºi responsabili ai USR
pot fi taxate ca diversiuni. Aproape tot ce-a voiau sã obþinã... Ce sã obþinã? Asta nici
scãpat din arhive pare menit sã închidã gura ei nu ºtiau! Dar sperau, temându-se cã vor
neºtiutorilor bine-intenþionaþi, sã propulseze fi refuzaþi! Absurdul situaþiei e limpede azi.
în prim-plan trepãduºi cu titluri universitare Atunci, în zarva bãtãliei cu preopinenþii
obþinute prin fraudã, sã reducã la tãcere protocroniºti, membrii ultimului comitet
vocile puþine ale istoricilor de probitate ºi director liber ales al USR pãreau convinºi
competenþã. Aceºtia sunt rãu vãzuþi nu doar cã „dã-i ºi luptã” vitejeºte pentru cauze
de cei vinovaþi, ci ºi de anonimii care, nefiind mãreþe. Niciunul nu sesiza cã „problemele
capabili sã-ºi înghitã onest broasca laºitãþii de interes general” – deci, nimic concret!
de-o viaþã, se simt jigniþi cã notele informative
semnate de alþii nu le ridicã statuie. Cãci, de Ceauºescu, Popescu-Dumnezeu,
– erau specialitatea sistemului reprezentat
dupã tipicul celuilalt regim, când funcþiona Suzana Gâdea etc. Dar scriitorii ce
teorema „cine nu e cu noi, e împotriva reprezentau? Rãspunsul e conþinut în
noastrã!”, acum lucreazã directiva „noi formularea: „bunul mers al literaturii ºi al
decidem cine a fost opozant sau dizident”, vieþii literare”! Or, literatura ºi viaþa literarã
cã rezistent prin culturã s-a nevoit tot de atunci traduceau în termeni proprii
scriitorul român! Mai ales cel care, numit cerinþele sistemului socialist (sau comunist,
într-un post de redactor-ºef, sã zicem, ceauºist ºi cum mai poate fi el categorisit).
musai cã era un aprig duºman al regimului, Mai toþi delegaþii erau membri ai PCR (cât
combãtut prin glorioase editoriale de sinceri, nu conteazã!), unii chiar
encomiastice! Pãi, sã nu-i apreciem ilegaliºti, alþii vechi proletcultiºti.
împricinatului excepþionalele contribuþii?! Erau ei uniþi? Nu. Asta nici nu intrã în
Apelez iarãºi la mãrturia profesorului firea scriitorilor, nici nu e de bun augur –
universitar Mircea Zaciu, prezent la când viaþa societãþii e liberã ºi pluralitatea
întâlnirea evocatã de T. Cristea ºi lãsatã în e garantatã nu de vreo constituþie ºchioapã,
suspensie din lipsã de material documentar. ci de exerciþiul democratic. Dar în
Cele spuse/scrise de Mircea Zaciu sunt condiþiile dictaturii, diferenþa de opinii, de
publicate în Jurnal, vol. I, Editura Dacia, prioritãþi ºi de stil dintre scriitori, membri
1993, pp. 232-241. Fiind vorba de audienþa ai USR, a fost o slãbiciune.
acordatã de Ceauºescu „celeilalte pãrþi”, (continuare la pagina 47)
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
45