Lupii moraliºti

NOTE DE LECTURÃ
Niculae Ionel
CARTEA UNEI CONFRERII LITERARE
Prin aprilie anul curent, a apãrut, la
Editura Bibliotheca din Târgoviºte, o mult
aºteptatã carte intitulatã „Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri
literare”, semnatã de Mihai Stan
(coordonator), Victor Petrescu ºi George
Coandã. Fãrã intenþii exhaustive, volumul,
surprinzãtor de impunãtor ºi prin
materialul iconografic, s-a nãscut din
necesitatea unui bilanþ pregnant
pozitiv ºi din dorinþa
unei mai profunde solidarizãri
cu întreaga miºcare a
literelor româneºti de pretutindeni,
de azi ºi de mâine.
Întemeiate într-o ordine
fireascã, Editura Bibliotheca
(1997), revista „Litere”
(2000) ºi Societatea
Scriitorilor Târgoviºteni
(2005) – în fond, o unicã ºi
maturã instituþie împreunã –,
s-au aºezat într-o tradiþie cu
începutul în cãrþile manuscrise,
adesea împodobite cu miniaturi de
mare valoare artisticã. La Târgoviºte,
odinioarã – e plãcut sã ne amintim –,
binecuvântaþii cãlugãri, sfintele albine ale
vechii noastre cãrturãrii, migãleau
manuscrise atât de minunate, încât ºi astãzi
ele ne robesc admiraþia. Tiparul lui Macarie
(„Liturghierul”, 1508) ºi toate câte au
urmat, pânã la ªcoalã de la Târgoviºte de
mai ieri, fac gloria unei descendenþe ºtiute,
de peste cinci veacuri, continuând a
reverbera ºi în prezent în conºtiinþa
româneascã. Aºa se face, cred, cã o mânã
de oameni inimoºi au reuºit sã strângã
laolaltã scriitori din toate zãrile limbii
române, chiar ºi din afara graniþelor, din
Serbia ºi Republica Moldova.
Scriitori de largã cuprindere, Mihai
Stan, George Coandã ºi Victor Petrescu,
sunt cunoscuþi de multã vreme ca pasionaþi
„arhivari”, specialiºti în memorie, pãstrãtori
de urme ale trecutului cu precãdere
târgoviºtean. Ei fac parte din categoria
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
acelor oameni, foarte ocupaþi cultural, care
gãsesc timp, în mod miraculos, pentru
înfãptuiri de anvergurã. Cartea lor
înregistreazã traiectul unor împliniri ce pot
justifica consistenþa fenomenului literar.
Editura Bibliotheca a ajuns sã tipãreascã,
în cei 17 ani de existenþã, peste 1000 de
volume, dintre care în jur de 300 de
beletristicã, istorie ºi criticã literarã. Revista
„Litere”, în cuprinsul celor
160 de numere, a gãzduit 398
de colaboratori, fãrã rabat de
la exigenþa criticã. Dar
începutul a fost cu totul modest,
atât pentru editurã, cât
ºi pentru revistã. Poate a fost
mai bine aºa, þinând cont de
împrejurãrile tulburi, de
dificultãþile materiale, cã s-a
pornit de undeva foarte de
jos. S-a întãrit astfel treptat
prin prudenþã o cale. Cât de
firav a debutat publicaþia,
format „Bilete de papagal” un
timp, o spune pãrintele sãu literar, criticul
Tudor Cristea: „Fãrã mijloace financiare,
dar sperând cã se poate, am gãsit un format
apt de a fi justificat cultural ºi am gândit
de unul singur primul numãr. I l-am
rezumat, într-o searã, concitadinului meu,
Dumitru Ungureanu, ºi am hotãrât, scurt,
s-o facem. El a procesat la calculatorul
propriu materialul ºi a completat editorialul
cu câteva idei rãzboinice. În rest, articole
scrise de mine, prozã scrisã de el, douã
pagini de poezii ale Ioanei Dana Nicolae,
câteva încercãri poetice ale unei eleve.
Numai 16 pagini, dar o micã bombã. Sau
o zãdãrnicie. Sau o aiurealã. Nici eu nu
mai ºtiu. Trebuie însã sã recunosc
contribuþia decisivã a celui de-al treilea om,
Mihai Stan, directorul Editurii Bibliotheca.
El a tipãrit revista, preluând ulterior toatã
latura tehnicã ºi, în ultima vreme, cea mai
mare parte din sarcinile redacþionale”. Iatã
cum, mai apoi, cu prilejul unui moment
jubiliar (28 iunie 2008), maestrul Mircea
39