Lupii moraliºti

RIDENDO
Corin Bianu
BÂLICI LA „O MIE ªI UNA”!
Gheorghe Bâlici din Chiºinãu e un
scriitor de toatã admiraþia! La a 50-a
aniversare ºi-a fãcut un cadou în premierã
mondialã: a publicat în 2013 o carte*,
intitulatã „O mie ºi una de epigrame”! În
plus, este cam a opta! Culmea e cã, mai
întâi, catrenele corespund la numãrãtoare,
dar surprind ºi prin înalta valoare! Plusez
pentru cititorii care nu-l cunosc, cã are un
fizic ºi un ºarm de actor ºi
în orice spectacol de recitãri
îºi atrage întotdeauna primul
loc în aprecierea publicã!
Dacã mai adaug la faima sa,
cã singur recunoaºte modificarea
(„creatoare”) a
versului eminescian, „Nu
credeam sã-nvãþ a munci
vreodatã”, care este bineînþeles,
o invenþie personalã
de naturã a-i spori simpatia
generalã în linia norocului,
o fac numai pentru a devoala substratul,
mult mai „pãmântean”: pe când recita
pentru a „n” oarã aceastã butadã, cineva
dintre ascultãtorii apropiaþi i-a replicat: „Nu
te vede lumea muncind, pentru cã tu
lucrezi într-o orã, cât alþii în nouã” – la
care a rãmas fãrã contrareplicã, adevãrul
fiind acesta! Gheorghe Bâlici este iute ºi la
minte ºi la muncã! Iatã cã am gãsit ºi eu
explicaþia recordului celor „1001”! Omul
este dintre aceia care când munceºte, o
face la modul cel mai serios, iar când se
distreazã o face la modul cel mai
responsabil! El a scris ºi continuã sã
publice inclusiv poezii de calitate, dar eu
mã voi limita în cele ce urmeazã doar la
evaluarea succintã a epigramelor…
Deºi mi-am propus numai comentarea
epigramelor, nu mã pot abþine sã arãt una
din calitãþile minunate ale poeziilor lui
Bâlici: sensibilitatea ºi cantabilitatea lor,
specifice poeþilor de dincolo de Prut, unde
piesele lui Ianoº Þurcanu, Vasile
Romanciuc, Iulian Filip, Claudia Partole,
* Gheorghe Bâlici, O mie ºi una de epigrame,
Editura Gunivas, Chiºinãu, 2013
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
Vasile Cãpãþânã ºi ale multora, sunt puse
pe muzicã de compozitori profesioniºti!
La noi, în partea dreaptã a Prutului,
textele melodiilor sunt compuse de
„textieri” specializaþi, care i-au înlocuit de
multã vreme în industria muzicalã pe poeþii
propriu-ziºi!…
Caracteristica umorului pe care
Gheorghe Bâlici îl practicã în epigrame
este, în principal, aceea de a
vedea în fiecare situaþie grea
sau gravã, ori de-a dreptul
tristã, ºi partea bunã, sau
amuzantã a ei ºi se încadreazã
la ceea ce teoria literarã denumeºte
comicul de situaþie! De
aici ºi nenumãratele sale epigrame,
tot atâtea variante de
a distinge partea mai puþin rea
a necazurilor, sau mãcar hazul
de necaz! Simþul umorului pe
care-l desfãºoarã cu generozitate
vãdeºte în aceeaºi mãsurã un optimism
funciar, în orice rãu e ºi un bine,
decide el în varii formule artistice pe aria
atât de restrânsã a unui catren! Iar pentru
a distinge latura amuzantã a dramaticului
sau tragicului, el a fost înzestrat cu har
nativ ºi cu ingeniozitate genuinã, dublate
de plãcerea nestinsã de a scrie! Aceastã
modalitate a lui de a descoperi cu subtilitate
latura comicã a oricãrei situaþii explicã de
ce este un abonat aproape permanent la
premiile oferite de nenumãratele concursuri
de epigrame cu temã organizate în cele mai
diverse colþuri româneºti!
Cu aceastã înzestrare rarã ºi cu
munca neobositã pe tãrâmul denivelat al
epigramei, are toate ºansele sã concureze
la cel mai bun epigramist contemporan!
Nu spun cine ar fi rivalii cei mai merituoºi
în aceastã etapã, când epigrama
românã cunoaºte o efervescenþã nemaiîntâlnitã
nicãieri ºi nicicând, mai ales cã
în aceastã materie, din zece epigramiºti
unsprezece se cred geniali ºi pe primul
loc! Ceea ce nu-i scade lui cu nimic din
merite!
65