Lupii moraliºti

FIRIDE BASARABENE
Nicolae Scurtu
ÎNTREGIRI LA BIBLIOGRAFIA
POETULUI BOGDAN ISTRU
Biografia ºi bibliografia poetului,
jurnalistului, traducãtorului ºi memorialistului
Bogdan Istru (n. 13 aprilie 1914,
Pistruieni, judeþul Orhei – m. 25 martie
1993, Chiºinãu) nu sunt cunoscute integral
întrucât nu au fost cercetate arhivele
ºi bibliotecile, publice ºi particulare, care
posedã manuscrise, epistole, iconografie
ºi alte mãrturii privitoare la itinerariul
acestui însemnat scriitor din Basarabia.
Se cuvine sã precizez cã poetul
Bogdan Istru a primit un excelent certificat
cã are talent de la cel mai important istoric
ºi critic literar, care l-a ºi menþionat în
arhicunoscuta sa istorie literarã 1 .
Istoriile ºi dicþionarele literare nu
consemneazã, încã, debutul în presã ºi nici
revistele importante din perioada interbelicã
în care i s-au publicat poezii, eseuri, note
de lecturã ºi traduceri.
Receptarea poeziei sale este discutabilã,
în bunã mãsurã, deoarece mai mulþi dintre
istoricii ºi criticii literari nu i-au citit cãrþile
în întregime, nu i-au detectat timbru ºi,
mai ales, nu au emis judecãþi de valoare
convingãtoare.
Cele douã poezii Costel ºi Poem boem,
inedite pânã acum, sunt din perioada
începuturilor sale ºi au fost trimise lui I.
Valerian spre a fi publicate în revista Viaþa
literarã (1926–1938; 1941).
Din motive care nu se cunosc,
deocamdatã, I. Valerian nu publicã aceste
poezii, pe care le consider izbutite ideatic
ºi stilistic ºi care evocã în imagini sugestive
cele douã teme esenþiale ~ fortuna labilis
ºi iubirea din perspectiva unui tânãr, foarte
tânãr creator.
Castel
Pe-aici sãmânþa îndârjirii
Cu prisosinþã fu suflatã
De aventura medievalã,
În zale sumbru desemnatã.
Castel, prins în banchiza vremii,
Mândria glorioasã doare
Când creºtetul þi-e presãrat cu
Cenuºe-a neputinþei floare.
Ungherele cu tainã-þi spovedesc,
În miez de noapte, vraja lunii
ªi lanþul unui tâlc strãvechi, rupt
Cu zorile ºi cu lãstunii.
Pereþii se îndoaie de atât trecut strivit
ªi sãlile greu de povarã
Sub orchestrarea faptelor ce viermuie –
Cã panoplii se înfioarã.
În orologiu ani sau veacuri,
Tot ghemuite, s-au sleit –
A veste, crainicul de-o ºchioapã,
Cu ora lângã tobã, a murit.
ªi lacul, sfetnic dorului pustiu,
Cu broaºtele se sfãtuieºte:
De ce-i e verde strãlucirea
ªi timpu-l gâtuie în cleºte?
Cãci în castel acuma locul
Baronului îl au guzganii
ªi liliecii – al castelanii,
Iar ºoarecii s-au preschimbat
În duci mãrunþi ºi arzãtori.
Ca morþii, noaptea, aº trimite
Din anii rãzvrãtiþi scrisori,
Sobolii bâjbâie adrese
Printre sicrie ºi schelete.
La poartã, straje face un mãgar,
Ce-aºteaptã luna sã rãsarã,
Sã-ºi ia desagii cu luminã
ªi un concediu pe o searã.
Castel trist, joci sau eºti o farsã,
Din pergamente-ncã neºtearsã?
(continuare la pagina 80)
76 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni