Lupii moraliºti

OLIMPIA: Ia, fã bine ºi scuteºte-ne pe
noi de astfel de savante analize sociale,
politice, filozofice! Uite, dragã, unde era
analista politicã a clasei a douãsprezecea ºi
noi, amãrâtele, sã nu ºtim! O sã venim toatã
prostimea liceului, încolonatã de directoarea
noastrã scumpã ºi iubitã, celebra Scorpia
Blândã, apãrãtoarea drepturilor omului în
învãþãmântul judeþului nostru unde apare
ziarul „Rãcnetul Carpaþilor” unde Caþavencii
strigã tare cã reforma în învãþãmânt existã,
dar lipseºte cu desãvârºire...
MELANIA: Dar cine a zis? Farfuridi sau
Brânzovenescu cã, dacã cineva a luat reforma
pe furiº, trebuie, care va sã zicã, sã ºtim ºi noi,
elevii, deoarece chestia asta ne priveºte, în
primul rând, pe noi, nu pe ei care ºi-au trãit traiul
ºi ºi-au mâncat mãlaiul, cum bine zice profesorul
Nimeni pe care nimeni nu-l ia în seamã, fiindcã
cine nu ºtie cã pe el, sãracul îl bate acasã nevasta
cu fãcãleþul iar în ºcoalã îl bat toþi, bietul domnu
Vucea al lui Delavrancea, mie îmi este milã de el,
þie Alexa þi-o fi ºi þie milã cumva de un astfel de
specimen social?...
ALEXA-eleva rromã: N-avem dreptul sã
ne amestecãm în viaþa personalã a nimãnui!
OLIMPIA: Tocmai pentru cã ãsta este
un Nimeni la pãtrat. ªi nu ºtiu dacã înmulþit
cu sine însuºi rezultã o clonã la puterea n.
Nevastã-sa stã numai prin strãinãtate. O
femeie de afaceri, de aia el, care are un salariu
de gunoier, trebuie sã fie baby sister...
MELANIA: (Înfuriatã) Hm! Nu-i mai
plânge tu de milã, poate are ºi el o drãguþã!
OLIMPIA: Trebuie sã ai bani în ziua de azi
ca sã accezi la mâna unei femei. Aºa-i duduie
Alexa? De aia furã gagii voºtri ca sã aibã acces
la gagici, cãci alea sunt mai pretenþioase decât
proastele astea de românce sadea?
MELANIA: ªi pentru acest amãnunt al
vieþii cuplurilor sunt trimiºi în occident sã
ºmangleascã...
ALEXA-eleva rromã: (Întrerupând-o cu
fermitate) De acord, numai cã nu furã doar þiganii,
ci ºi ceilalþi. ªi ne fac cu toþii în lume de râs.
OLIMPIA: Nu asta este esenþa lucrurilor...
ALEXA-eleva rromã: Dar care, mã rog,
ar fi, dacã nu putem avea o comunicare cât de
cât corectã? Sã nu alunecãm în speculaþii, sã
nu deteriorãm comunicarea...
MELANIA: Auzi la ea, cine vorbeºte de
speculaþii! Pe cine îmbrobodeºte dumneaei!
OLIMPIA: Chiar aºa, sã trecem, deci la
lucruri concrete, palpabile. Cu ce comunici tu
aºa de bine? Nici mãcar un telefon ca lumea
nu ai. Ãla din „dotare” se numeºte telefon?
Sau, n-am auzit eu bine cã ai ºi calculator?
Aºa-i? Poþi sã fii drãguþã ºi sã ne informezi ºi
pe noi, pentru cultura noastrã generalã, din
ce generaþie este? Apropo, þi l-a adus într-o
dupã amiazã Moº Crãciun, tãticuþu, de la o
casã cu curte, când au fãcut stãpânii curat în
casã, sau direct de la tomberon ca ºi scâlciaþii
ãia de pantofi pe care îi ai în picioare?
MELANIA: Noi avem îmbrãcãminte de
firmã, dacã vrei, putem sã-þi facem o donaþie,
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
dar nu dorim nicidecum sã te jignim, aºa
cã...mai bine îmi retrag cuvintele care ne
incrimineazã.
ALEXA-eleva rromã: Deja þi-ai exprimat o
pãrere care nu poate fi nicicum retrasã ºi, evident,
deºi nu-þi este oportunã, þii la ea foarte mult.
OLIMPIA: E o opinie la care eu subscriu,
duduie Alexa.
ALEXA-eleva rromã: Fireºte cã ai tot
dreptul, însã, crede-mã nu e deloc moral,
nu-þi creºte neapãrat valoarea negând-o
sistematic pe cea a altora...
MELANIA: (Mai ofuscatã ca oricând)
Hepa! A început procesul de evaluare. Numai
cã dumneaei, în mãrinimia sa incomensurabilã,
ne cântãreºte doar pe noi cu pietre de cântar
false, fie scobite înãuntru ºi goale-goale, fie
umplute cu plumb cât cuprinde.
OLIMPIA: Þiganca, ca toatã ºatra ei
neruºinatã se exclude din mãsurãtoare, sau
foloseºte alte unitãþi de mãsurã. Ea se introduce
într-o ecuaþie necunoscutã, româncã,
extrem de încântãtoare.
MELANIA: (Extrãgând-o pe Olimpia
din percepþia edulcoratã a reveriei poetice)
O sã vedem noi care este adevãrul. Ãstei veþi
pe care-o duci. E o sintagmã terorizantã, dar
revelatoare. Da adevãrul cu nota aia care,
programatic, ne frusteazã pe noi, adevãratele
olimpice. Noi ºtim cã eºti o intrusã. De unde
naiba ai apãrut tu în ºcoala noastrã? Asta
numeºti tu discriminare? Transferul de la un
liceu de surdomuþi, cum bine îl cataloga un
emerit profesor de acolo, tocmai la un colegiu
naþional de elitã?
ALEXA-eleva rromã: Transferul meu de
acum doi ani a fost fãcut nu pe criterii etnice,
ci printr-un examen dur.
OLIMPIA: E o minciunã ºi pentru noi e
revoltãtoare aceastã discriminare, cãci noi
suntem cele cu adevãrat discriminate, Noi
care, de bine de rãu, am fãcut pe lângã
pregãtirea noastrã, individualã una specialã
pe bani mulþi daþi la ore de meditaþie cu
profesori emeriþi, drept pentru care, suntem
frustate de munca ºi rezultatele noastre ca sã
ne situam abia pe locurile doi ºi trei iar ea sã
fie moþ în frunte ºi, pe deasupra, nu s-a
mulþumit cu atâta mi-a mai furat iubitul. Pentru
asta ai sã mi-o plãteºti tu cu vârf ºi îndesat,
dezmãþato! (Sare la bãtaie. Înfige mâna în
pãrul Alexei ºi o tãvãleºte pe jos. Din clasã
ies doi elevi care nu intervin. Le asmut una
împotriva celeilalte. Râd.)
PRIMUL elev: Pe cine pariezi? Pe Alexa?
AL DOILEA elev: 30 de euro pe Olimpia.
PRIMUL elev: 0 euro pe Alexa, 30 pe
Melania (În acest moment Melania o scoalã
de jos pe Alexa ºi-i dã un pumn în plex. Alexa
se înconvoaie, se învârte rapid ºi cu piciorul o
croieºte pe Melania în falcã, apoi se repede la
Oplimpia pe care o apucã de o mânã, se roteºte
în jurul propriului corp, se apleacã în faþã ºi o
aruncã peste umãr între cei doi care filmeazã
cu telefoanele entuziasmaþi de contraatacul
Alexiei. Reflectorul focalizeazã alãturi)
75