Lupii moraliºti

CÃRÞILE BIBLIOTHECII
Mihai Stan
CAIETELE „LITERE”
Apariþia revistei „Litere” (aprilie 2000)
cu primele numere la Gãeºti, apoi la
Târgoviºte, unde Editura Bibliotheca a
oferit logistica necesarã editãrii
(tehnoredactare, prepress, tipar, difuzare)
a declanºat, în timp, o adevãratã miºcare
literarã. Revista gãeºteano-târgoviºteanã a
generat ceea ce criticii ºi istoricii literari
au numit „Gruparea literarã Litere”. Ajunsã
la numãrul 159 în al XIV-a an de apariþie
neîntrerupã (în timp ce efemeride girate
de lucrãtori în culturã cu experienþã
dobânditã în anii comunismului sucombau
dupã cel mult trei numere), devenitã firesc
revistã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
prin faptul cã membrii colegiului de redacþie
sunt ºi membri ai consiliului director al SST
– „entitate culturalã a societãþii civile cea
mai vizibil implicat în cultura dâmboviþeanã
[...] marcând prin adevãrate evenimente
editoriale prezenþa activã în concertul
literaturii contemporane” (Mihai Stan
(coordonator), Victor Petrescu, George
Coandã, Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni. Din istoria unei grupãri
literare, Târgoviºte, Editura Bibliotheca,
2013, 498 pagini.) – „Litere. Revistã lunarã
de culturã a Societãþii Scriitorilor
Târgoviºteni” este reprezentantul cel mai
autorizat al culturii scrise dâmboviþene,
afirmaþie susþinutã perfect de surse absolut
credibile. Astfel, despre revista „Litere”,
singura publicaþie dâmboviþeanã prezentã
în „Dicþionarul general al literaturii
române”, vol. IV L/O, se consemneazã
opinii pe o coloanã ºi jumãtate, fraza de
final fiind concludentã: „Litere a reuºit sã
coaguleze un grup de autori legaþi de
spaþiul dâmboviþean, de la reprezentanþii
ªcolii de la Târgoviºte pânã la generaþiile
mai noi, ºi s-a impus prin valoarea
materialelor publicate, prin fermitatea ºi
caracterul avizat al opiniilor, dar ºi printr-un
mod elegant de a polemiza. Legând
prezentul de trecut, L. aspirã, aºa cum sunã
titlul unei rubrici, sã realizeze o «ªcoalã
dâmboviþeanã»” (Academia Românã,
Dicþionarul general al literaturii române,
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti,
2006, vol. IV L/O, p. 76-77).
Între aceastã consemnare ºi ultima, pe
care o voi cita, sute de alte aprecieri
elogioase, dar absolut reale, au apãrut în
revistele literare de prestigiu ale vremii.
Astfel, la rubrica „Dintre sute de reviste”,
„Bucureºtiul literar ºi artistic” (anul III, nr.
6-21, iunie 2013) se consemneazã: „De la
un numãr la altul mai densã, mai plinã de
conþinut, cu materiale semnate de nume
pe care se poate miza fãrã nicio îndoialã,
revista târgoviºteanã ne demonstreazã cã
poate intra oricând ºi în orice parte de þarã
în competiþie cu alte publicaþii. Dar nu asta
doresc sã ne dovedeascã simpaticii noºtri
colegi din oraºul lui Heliade Rãdulescu ºi
al Vãcãreºtilor, ci faptul, mult mai important,
cã o bunã ºi temeinicã culturã se
poate face ºi discret, fãrã zgomote ºi tamtamuri
publicistice ori de altã naturã.
Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, care
a luat fiinþã în anul 2005 ºi care s-a impus
prin activitãþi ºi apariþii editoriale
remarcabile, întreþine un climat literar
cum nu credem sã mai existe în multe
locuri din þarã. Poeþii, prozatorii, criticii,
publiciºtii de aici susþin temeinic, cu multã
seriozitate ºi revista «Litere», aflatã în al
paisprezecelea an de apariþie.”
Directorul revistei, Tudor Cristea, ºi
redactorul-ºef, Mihai Stan, au reuºit sã
creeze dar ºi sã întreþinã, sã stimuleze o
miºcare literarã care „agoniza prin lipsa de
comunicare”. Cu atât mai mult are dreptate
criticul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni
– l-am numit pe Tudor Cristea – care, în
2006, la un an de la constituirea SST deci,
afirma cã: „Societatea Scriitorilor
Târgoviºteni ºi-a propus ºi, în bunã
mãsurã, a izbutit, mai ales în cadrul
Salonului literar lunar, sã reuneascã autori
din mai multe generaþii, de la începãtori
aflaþi pe bãncile ºcolii pânã la „patriarhi” ai
scrisului ºi ai aspiraþiilor literare. Este un
fel de replicã la ceea ce se întâmplã în
spaþiul literar naþional, unde generaþiile se
înfruntã ºi, nu o datã, îºi afiºeazã dispreþul
81