Lupii moraliºti

RAFTUL DE SUS
Mircea Constantinescu
CÂND BLAMUL PUBLIC SE REDUCE
LA O... LITERÃ STACOJIE
Filmul cu titlul (calchiat dupã cel al
romanului scris de Nathaniel Hawthorne)
„Litera stacojie” presupun cã a fost citit de
mult mai mulþi cetãþeni decât s-a bucurat
naraþiunea inspiratoare. Pe ce se bazeazã
presupunerea mea? Înainte de toate pe faptul
dovedit cã ideea, spiritul, morala fabulei, dar
ºi stilul, sunt agasant de pãºuniste chiar ºi
pentru (marea) literaturã a veacului al XIX-lea,
nemaisocotind acum suma capodoperelor ce
aveau sã populeze tapiseria
artei scrisului din deceniile
urmãtoare ºi pânã azi. Ca ºi în
cazul (deloc singular) al unui
Nabokov, apreciat de lume
îndeosebi pentru „Lolita” cea
onorabil ecranizatã, fãrã ca
aceasta sã-i fie opera capitalã,
ºi Hawthorne (mai) e comentat
în funcþie de Litera sa, lucrare
depãºitã, în percepþia contemporanilor
de alte producþii ale
aceluiaºi. Conjunctura mã
obligã sã apelez la o istorie a
literaturii americane, propusã
în mai multe ediþii revãzute de cãtre Dan
Grigorescu, un as în aceastã materie. N. H.
vieþuieºte între 1804-1864, cam cât Balzac,
Hemingway sau M. Preda. Prof. Dan
Grigorescu consemneazã: „...mai, 18, 1964 La
Plymouth (New Hampshire) moare Nathaniel
Hawthorne..., una din personalitãþile
dominante ale literaturii americane de la
mijlocul sec. Exprimând o filosofie pesimistã,
provenind din tradiþia puritanã, creaþia sa e
preocupatã de problemele morale, iar viaþa
americanã, descrisã în spiritul temei romantice
a luptei individului cu societatea, e înþeleasã
ca o lume aflatã în plinã decadenþã. Dar
concluziile lui mizantropice au un sens mai
curând estetic decât moral, prefigurând – în
continuarea ideilor lui Poe – concepþia «artei
pentru artã».” De-aci mai departe voi prelua
unele opinii/comentarii, ºirag de mãrgele
critice alcãtuit de neobositul prof. Grigorescu:
„...În ultimul an era aproape infirm...A murit
fãrã suspin, fãrã durere, fãrã chin” (F. Pierce).
„Sensibilitatea excesivã ºi tristeþea erau
înnãscute, ºi el ºi le cultivase de-a lungul unei
vieþi solitare, cufundat în studiu, încât
ajunsese sã se simtã vinovat ca un hoþ când
fura un ceas de veselie. Prietenos din fire...,
era distant ºi singura punte de comunicare
cu alþii rãmânea scrisul” (A. Br. Alcott).
„Efectele literaturii lui sunt morale, pe când
ale lui Poe sunt doar fizice” (Br. Matthews).
„E un solitar estetic.” (= într-asta, N.H. îºi are
un corespondent european în
persoana contemporanului S.
Kierkegaard, n.m.). „Imaginaþia
lui frumoasã, luminoasã, e
aripa care, în serile de toamnã,
abia atinge fereastra întunecatã.
E o însuºire care i-a dat
mai degrabã densul abisurilor
umane decât dorinþa de a le
mãsura ºi a se întoarce la
suprafaþã ca sã vorbeascã
despre ele.” (= operaþiune
ilustratã magistral de un alt
contemporan, Dostoievski,
n.m.). „Forþa...e desigur
elementul care lipseºte imaginaþiei sale...De
multe ori, el pare cã e pe punctul sã facã
dovada acestei puteri, sã ne impresioneze;
dar – cu excepþia, cred, a Literei stacojii – nu
izbuteºte s-o facã niciodatã” (W. C.
Brownell). „El e preocupat mai ales de viaþa
lãuntricã a sufletului ºi, în operele cele mai
bune, el stã alãturi de maeºtrii tragediei
spirituale...El reprezintã puritanismul
american; totuºi, nu-l reprezintã complet” (J.
Erskine). „...a þesut în textura stilului sãu unele
fire mai subþiri ºi mai posomorâte, consecinþe
ale îndelungatei dominaþii puritane ºi ale
lipsei oricãrei tradiþii artistice de la care ar fi
putut porni” (F.O. Matthiessen). „Pentru cã
tema tragicã se constituie din neadaptarea
individului la standardele de comportare care
determinã relaþiile cu ceilalþi indivizi. Singure
aceste consideraþii demonstreazã cã un sens
social este – ºi a trebuit sã fie – un element
fundamental în arta lui Hawthorne” (L.H.
Hall). „Alegoria era frâna pe care Hawthorne
52 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni