Lupii moraliºti
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
„Luceafãrul” lui Eminescu (Facerea, cap.<br />
6: 1-5). Citez:<br />
„– Iar dupã ce oamenii s-au înmulþit<br />
pe pãmânt, Fii lui Dumnezeu, vãzând cã<br />
fetele lor sunt frumoase, ºi-au ales dintre<br />
ele soþii, care pe cine a voit… Aºa au apãrut<br />
uriaºii din vechime, de pe timpul când Fiii<br />
lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor,<br />
iar ele au prins a le naºte copii.”<br />
Textul e sãrac în detalii ºi nu ne<br />
lãmureºte cine erau, de fapt, aceºti fii ai<br />
lui Dumnezeu. La originea pasajului se aflã<br />
Cartea lui Enoh, pe care Biserica a folosit-o<br />
pânã în secolul al IV-lea, fiind apoi exclusã<br />
din circuitul scripturilor creºtine.<br />
Enoh era unul dintre nepoþii lui Adam<br />
care putea comunica direct cu Demiurgul.<br />
El afirma cã fiii lui Dumnezeu erau îngeri<br />
trimiºi pe pãmânt sã ne ajute, iar marele<br />
lor pãcat a fost nu trufia (cum se pretinde),<br />
ci dorinþa de a face copii cu femeile<br />
pãmântenilor – fapt pentru care au fost<br />
izgoniþi din Rai.<br />
Ulterior, Biserica a pretins cã îngerii nu<br />
au sex ºi i-a descris ca pe niºte prunci cu<br />
aripi. Totuºi, dacã dorim sã avem o imagine<br />
concretã a felului cum arãtau aceste<br />
entitãþi, e suficient sã recitim „Luceafãrul”<br />
lui Eminescu, cãci, descriindu-l pe Hiperion,<br />
poetul se pare cã a conturat chipul unuia<br />
dintre fiii lui Dumnezeu:<br />
Pãrea un tânãr voievod<br />
Cu pãr de aur, moale…<br />
Iar umbra feþii strãvezii<br />
E albã ca de cearã –<br />
Un mort frumos cu ochii vii<br />
Ce scânteie-n afarã.<br />
Mult timp lucrarea lui Enoh a fost<br />
consideratã pierdutã fãrã urmã. Dar în<br />
anul 1773, exploratorul scoþian James<br />
Bruce a descoperit într-o mãnãstire din<br />
Etiopia câteva fragmente ale textului care<br />
aruncã mai multã luminã asupra episodului<br />
în cauzã.<br />
Astfel, dupã ce descrie „pãcatul”<br />
sãvârºit de îngeri, Enoh anunþã cã acestea<br />
s-au temut sã dea ochii cu Tatãl lor ºi l-au<br />
trimis pe el sã negocieze „dezlegarea” lor.<br />
Creatorul l-a ascultat atent, dar i-a rãspuns<br />
sever:<br />
„– Spune-le cã ei ar fi trebuit sã vinã<br />
în numele oamenilor, ºi nu oamenii în<br />
numele lor. ªi mai spune-le cã, deºi au fost<br />
fiinþe spirituale, cu viaþã veºnicã, Eu nu<br />
le-am dezvãluit toate misterele Cerului, aºa<br />
cã ceea ce le-au împãrtãºit ei femeilor sunt<br />
doar taine mãrunte care dãuneazã<br />
pãmântenilor. De aceea pierde-voi de pe<br />
faþa pãmântului omul pe care l-am fãcut ºi<br />
care s-a lãsat ispitit de ei!”<br />
Ameninþarea s-a adeverit curând, cãci<br />
imediat dupã asta (citim în Biblie)<br />
Dumnezeu a trimis potopul pe pãmânt.<br />
Ulterior Mântuitorul va introduce pânã ºi<br />
în „Tatãl Nostru” rugãmintea „ºi nu ne<br />
duce pe noi în ispitã”, ca nu cumva istoria<br />
sã se repete.<br />
Vrând sã ia apãrarea îngerilor,<br />
Commodorius (un autor creºtin din secolul<br />
al III-lea) scria:<br />
„– Nu îngerii au fost de vinã, cã au decãzut,<br />
ci femeile care i-au sedus ºi care erau<br />
atât de ademenitoare, încât seduºii nu-ºi mai<br />
puteau dori sã se întoarcã în Ceruri.”<br />
Dacã i-am da crezare, atunci ar trebui<br />
sã acceptãm cã nici unul dintre „Hiperionii”<br />
îndrãgostiþi de pãmântene n-a fost în stare<br />
sã-ºi învingã pasiunea. Or, noi cunoaºtem<br />
din opera lui Eminescu cã unul, totuºi, a<br />
rezistat ispitei, rãmânând la locul sãu, în<br />
veºnicie, de unde priveºte ºi acum<br />
„nemuritor ºi rece” spre tinerele care<br />
continuã sã-l cheme:<br />
– Cobori în jos, luceafãr blând,<br />
Alunecând pe-o razã,<br />
Pãtrunde-n casã ºi în gând<br />
ªi viaþa-mi lumineazã!<br />
(urmare de la pagina 45)<br />
D-ale scriitorilor<br />
Cã regimul a exploatat diferenþele suigeneris<br />
existente de-a pururi între artiºti, e<br />
banal. Cã scriitorii n-au reuºit sã fie uniþi<br />
mãcar în faþa primejdiei comune, e tragic.<br />
Te-ai fi aºteptat ca mãcar „conºtiinþa” naþiei<br />
sã fie treazã, în ciuda bãuturii consumate.<br />
„Dar n-a fost, n-a fost aºa...”. ªi e jenant<br />
sã vezi cum toþi aceia ce frazau pompos<br />
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013<br />
despre libertate ºi alte idealuri comuniste<br />
se comportã ca ºi când pãlãvrãgeala de<br />
atunci le-ar fi adus altceva decât o veºtedã<br />
bunãstare proprie.<br />
Ceauºescu era abil, cum avertiza Ion<br />
Ianoºi. Manipularea discuþiei în sensul<br />
dorit de partid a pornit însã din interiorul<br />
taberei considerate cea bunã. Recitiþi lista<br />
primilor patru vorbitori. Trei dintre ei au<br />
fost devoalaþi ca informatori sârguincioºi.<br />
Al patrulea... E azi cel mai iubit preºedinte<br />
al U.S.R.!<br />
47