Lupii moraliºti

„Luceafãrul” lui Eminescu (Facerea, cap.
6: 1-5). Citez:
„– Iar dupã ce oamenii s-au înmulþit
pe pãmânt, Fii lui Dumnezeu, vãzând cã
fetele lor sunt frumoase, ºi-au ales dintre
ele soþii, care pe cine a voit… Aºa au apãrut
uriaºii din vechime, de pe timpul când Fiii
lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor,
iar ele au prins a le naºte copii.”
Textul e sãrac în detalii ºi nu ne
lãmureºte cine erau, de fapt, aceºti fii ai
lui Dumnezeu. La originea pasajului se aflã
Cartea lui Enoh, pe care Biserica a folosit-o
pânã în secolul al IV-lea, fiind apoi exclusã
din circuitul scripturilor creºtine.
Enoh era unul dintre nepoþii lui Adam
care putea comunica direct cu Demiurgul.
El afirma cã fiii lui Dumnezeu erau îngeri
trimiºi pe pãmânt sã ne ajute, iar marele
lor pãcat a fost nu trufia (cum se pretinde),
ci dorinþa de a face copii cu femeile
pãmântenilor – fapt pentru care au fost
izgoniþi din Rai.
Ulterior, Biserica a pretins cã îngerii nu
au sex ºi i-a descris ca pe niºte prunci cu
aripi. Totuºi, dacã dorim sã avem o imagine
concretã a felului cum arãtau aceste
entitãþi, e suficient sã recitim „Luceafãrul”
lui Eminescu, cãci, descriindu-l pe Hiperion,
poetul se pare cã a conturat chipul unuia
dintre fiii lui Dumnezeu:
Pãrea un tânãr voievod
Cu pãr de aur, moale…
Iar umbra feþii strãvezii
E albã ca de cearã –
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afarã.
Mult timp lucrarea lui Enoh a fost
consideratã pierdutã fãrã urmã. Dar în
anul 1773, exploratorul scoþian James
Bruce a descoperit într-o mãnãstire din
Etiopia câteva fragmente ale textului care
aruncã mai multã luminã asupra episodului
în cauzã.
Astfel, dupã ce descrie „pãcatul”
sãvârºit de îngeri, Enoh anunþã cã acestea
s-au temut sã dea ochii cu Tatãl lor ºi l-au
trimis pe el sã negocieze „dezlegarea” lor.
Creatorul l-a ascultat atent, dar i-a rãspuns
sever:
„– Spune-le cã ei ar fi trebuit sã vinã
în numele oamenilor, ºi nu oamenii în
numele lor. ªi mai spune-le cã, deºi au fost
fiinþe spirituale, cu viaþã veºnicã, Eu nu
le-am dezvãluit toate misterele Cerului, aºa
cã ceea ce le-au împãrtãºit ei femeilor sunt
doar taine mãrunte care dãuneazã
pãmântenilor. De aceea pierde-voi de pe
faþa pãmântului omul pe care l-am fãcut ºi
care s-a lãsat ispitit de ei!”
Ameninþarea s-a adeverit curând, cãci
imediat dupã asta (citim în Biblie)
Dumnezeu a trimis potopul pe pãmânt.
Ulterior Mântuitorul va introduce pânã ºi
în „Tatãl Nostru” rugãmintea „ºi nu ne
duce pe noi în ispitã”, ca nu cumva istoria
sã se repete.
Vrând sã ia apãrarea îngerilor,
Commodorius (un autor creºtin din secolul
al III-lea) scria:
„– Nu îngerii au fost de vinã, cã au decãzut,
ci femeile care i-au sedus ºi care erau
atât de ademenitoare, încât seduºii nu-ºi mai
puteau dori sã se întoarcã în Ceruri.”
Dacã i-am da crezare, atunci ar trebui
sã acceptãm cã nici unul dintre „Hiperionii”
îndrãgostiþi de pãmântene n-a fost în stare
sã-ºi învingã pasiunea. Or, noi cunoaºtem
din opera lui Eminescu cã unul, totuºi, a
rezistat ispitei, rãmânând la locul sãu, în
veºnicie, de unde priveºte ºi acum
„nemuritor ºi rece” spre tinerele care
continuã sã-l cheme:
– Cobori în jos, luceafãr blând,
Alunecând pe-o razã,
Pãtrunde-n casã ºi în gând
ªi viaþa-mi lumineazã!
(urmare de la pagina 45)
D-ale scriitorilor
Cã regimul a exploatat diferenþele suigeneris
existente de-a pururi între artiºti, e
banal. Cã scriitorii n-au reuºit sã fie uniþi
mãcar în faþa primejdiei comune, e tragic.
Te-ai fi aºteptat ca mãcar „conºtiinþa” naþiei
sã fie treazã, în ciuda bãuturii consumate.
„Dar n-a fost, n-a fost aºa...”. ªi e jenant
sã vezi cum toþi aceia ce frazau pompos
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
despre libertate ºi alte idealuri comuniste
se comportã ca ºi când pãlãvrãgeala de
atunci le-ar fi adus altceva decât o veºtedã
bunãstare proprie.
Ceauºescu era abil, cum avertiza Ion
Ianoºi. Manipularea discuþiei în sensul
dorit de partid a pornit însã din interiorul
taberei considerate cea bunã. Recitiþi lista
primilor patru vorbitori. Trei dintre ei au
fost devoalaþi ca informatori sârguincioºi.
Al patrulea... E azi cel mai iubit preºedinte
al U.S.R.!
47