Lupii moraliºti
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
Lupii moraliºti - Editura BIBLIOTHECA
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
PROZÃ PENTRU COPII<br />
Vasile Romanciuc<br />
LEONIDA LARI*<br />
(26 octombrie 1949, Bursuceni, Sângerei – 11 decembrie 2011, Chiºinãu)<br />
Poetã, eseistã, traducãtoare. Om politic. Licenþiatã în filologie, Universitatea de Stat<br />
din Moldova (1966-1971). Redactor la Editura Cartea Moldoveneascã (1976-1979). Din<br />
1989, redactor la prima publicaþie în grafie latinã din Basarabia, „Glasul” (dupã 1994 –<br />
„Glasul Naþiunii”). Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1989-1991). Deputat în Parlamentul<br />
României (1992-2008). Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1991). Premiul<br />
Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008). Cãrþi pentru copii ºi adolescenþi: Insula de repaos<br />
(1988), Lumina grãitoare (1989).<br />
Mica zânã<br />
Peste o pãdure mare-mare se lãsase întunericul<br />
nopþii ºi toate vietãþile erau triste cã luna<br />
nu se arãta. Iar noaptea era caldã, de varã, îmbietoare<br />
ºi nu le venea sã adoarmã cu una-cu douã.<br />
ªi cum stãteau posomorâþi ºi leii, ºi urºii,<br />
ºi lupii, ºi iepuraºii, crezând cã luna n-o sã<br />
mai aparã pe cer, iatã cã o fâºie luminoasã de<br />
raze a strãbãtut pãdurea, ºi pe razele acelea<br />
de lunã întârziatã coborî o fetiþã micã-micã.<br />
Ea s-a apropiat de creanga unui copac, a<br />
oftat, apoi, aºezându-se mai comod, ºi-a<br />
spânzurat picioruºele în jos ºi a prins sã se<br />
legene uºurel încolo ºi încoace în bãtaia lunii,<br />
care de acum îmbãiase pãdurea într-o luminã<br />
albãstrie. De copacul unde stãtea fetiþa se<br />
apropie un iepuraº.<br />
– Ei, mã auzi? strigã fetiþa cât ce putu cu<br />
puþintica ei voce.<br />
Iepuraºul bulbucã ochii în sus ºi o vãzu<br />
pe fetiþa ceea cam cât o lãbuþã de-a lui de micã.<br />
– Tu eºti iepuraºul, nu-i aºa? continuã fetiþa.<br />
– Da, rãspunse acesta grav, eu sunt<br />
iepuraºul Pufu. Dar tu cine eºti?<br />
– Eu sunt o zânã bunã.<br />
– A-a-a! O zânã... ºi iepuraºul se ploconi<br />
adânc. Ai tot respectul meu. Bunelul mi-a<br />
povestit multe lucruri frumoase despre zâne.<br />
Dar, dupã câte ºtiu, erau ceva mai mãricele.<br />
– Pãi da, eu sunt încã micã, dar am sã cresc.<br />
– Înseamnã cã bunelul mi-a povestit<br />
despre zâne crescute gata, care se pricepeau<br />
la toate cele: ºtiau sã lecuiascã iepuraºii<br />
bolnavi ºi sã gãseascã izvoare cu apã dulce,<br />
ºi câte ºi mai câte.<br />
* Dupã Poezii pentru copii, texte care au constituit<br />
o antologie de poezie pentru copii scrisã de poeþii<br />
din Republica Moldova, poetul Vasile<br />
Romanciuc propune Literelor un serial în care sã<br />
prezinte pe cei mai reprezentativi autori de prozã<br />
pentru copii. (n.r.)<br />
Fetiþa se suci pe creangã, cãutându-ºi o<br />
ocupaþie în a-ºi privi cu atenþie degetele ºi a<br />
ºterge un praf nevãzut de pe aripioarele sale<br />
trandafirii. În sfârºit, spuse încetiºor:<br />
– Eu sunt pedepsitã de Regina Zânelor<br />
sã trãiesc un an pe Pãmânt, de aceea am venit<br />
aici atât de micã.<br />
– Ai fãcut vreo poznã pesemne?<br />
– Da, suspinã fetiþa. Am dat foc la niºte<br />
ierburi de leac, strânse încã primãvara, ºi pânã<br />
la altã primãvarã ele nu mai pot fi gãsite, ºi cei<br />
care vor avea nevoie de ele vor suferi.<br />
– Mda, te înþeleg. Îþi e greu pe suflet probabil.<br />
– Îmi e tare, tare greu, oftã fetiþa din<br />
strãfundul pieptului.<br />
– ªi ce ai de gând sã faci mai departe?<br />
– Nu ºtiu.<br />
– Viaþa în pãdure e de neînchiput pentru<br />
tine, spuse iepuraºul, cãzut brusc pe gânduri.<br />
Aici sunt vietãþi ºi mai mari, ºi mai mici, ºi cele<br />
mari le mãnâncã pe cele mici. Mai bine te-ai<br />
duce la oameni. Ei totuºi nu se mãnâncã unul<br />
pe altul. ª-apoi, ce te faci tu iarna în pãdure?<br />
Va fi frig, zãpadã, doar n-ai sã poþi trãi, sã<br />
zicem, în vizuinã cu noi.<br />
– O, nu! se înfricoºã fetiþa.<br />
– ªi încã atât de uºor îmbrãcatã, numai<br />
cu rochiþa asta pe tine.<br />
– Fireºte cã nu.<br />
– Atunci du-te la oameni. Uite, ia-o pe<br />
cãrãruie-pe cãrãruie ºi ai sã ieºi la marginea<br />
pãdurii, iar de acolo e o azvârliturã de bãþ<br />
pânã la oraº.<br />
– Dar tu vezi cât sunt de mititicã? ªi paºii<br />
mei la fel sunt mititei. Când am sã ajung eu în<br />
oraº?<br />
– Da’ tu zboarã. Zboarã, nu pierde cãrarea<br />
din ochi ºi ai sã ajungi iute. Numai cã acolo sã<br />
nu intri în orice casã s-o nimeri, dar într-o casã<br />
înaltã cu balcoane roz, unde trãiesc trei fetiþe<br />
pe care le cunosc eu. Ele sunt foarte de treabã.<br />
68 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni