Lupii moraliºti

ARS LONGA...
Dan Gîju
DE LA PORÞILE SEVERINULUI
LA PORÞILE UITÃRII.
ION GRECEA (1924–1999) (2)
Între 30 iunie – 23 iulie 1956, conform
dosarului de cadre, figureazã ca trecut în
rezervã în baza Ordinului 3239/30 iunie acelaºi
an al Ministerului Afacerilor Interne ºi, imediat
mai apoi, „chemat în cadrele active” ale
Ministerului Forþelor Armate, unde este numit
în funcþia de redactor-ºef al
resortului Literaturã beletristicã
militarã la Direcþia Editurii
Militare (Ordin MC 001621/23
iulie 1956 al MFA); în realitate,
avem de-a face cu un artificiu
prin care armata îºi suplimenta
efectivele de cadre cu profesioniºti
de la Interne unde, odatã
cu neutralizarea duºmanului de
clasã, a lichidãrii rezistenþei din
munþi º.a.m.d., se impunea ca de
la sine o redimensionare a
forþelor. Va rãmâne pe aceastã
funcþie, „resortul” redenuminduse
când redacþie, când secþie
redacþionalã pentru literaturã beletristicã etc.,
pânã la trecerea în rezervã (pensionare), pe 16
februarie 1981, între timp publicându-ºi cãrþile
ºi mai activând ºi pe alte tãrâmuri, de pildã în
conducerea cenaclului literar „Al. Sahia”, ulterior
„Pro Patria”, redactor la revista „Viaþa
militarã” (figurând doar în caseta redacþionalã,
nu ºi pe statul de organizare), în juriile unor
concursuri literare, colaborator la publicaþii
militare, dar ºi civile, între care „Pentru patrie”,
„Luceafãrul” º.a. Practic vorbind, totuºi, care
fusese drumul promiþãtorului elev de odinioarã
pânã la gradul de colonel ºi, din cealaltã
perspectivã, de scriitor cu relativ succes în
rândul cititorilor fãrã pretenþii, aproximativ
genul acela de „consumator” atât de uºor
identificabil azi, eºuat în faþa televizorului la
ora când se transmit telenovelele? Dupã cum
am vãzut, deºi intrase în ºcoala de ofiþeri a
„vechii armate”, cea aºa-zis burghezã, ce-i
drept în plin rãzboi, când balanþa cam se vedea
* Fragment din studiul Contribuþii la o istorie a
literaturii militarilor, în pregãtire la Editura
Bibliotheca.
încotro trage, chiar dacã mulþii dintre românii
mai creduli ºi naivi rãmãseserã cu gândul la
„eliberatorii” anglo-americani, în ce-i priveºte
pe fraþii Grecea, dincolo de faptul cã veneau
din lumea proletarã, aflatã pe val o datã cu
intrarea României în zodia roºie, nu încape
vorbã cã aceºtia au ºtiut sã
mizeze pe cartea câºtigãtoare
de la bun început. De altminteri,
în mod cert beneficiaserã
de monitorizãri ºi îndrumãri
corespunzãtoare, drept dovadã
cã, nici nu plecase bine
regele din þarã, ºi în „foaia
calificativã” a celui de care ne
ocupãm aici, pe anul 1948, se
afirmã tranºant: „Este perfect
încadrat în ideologia politicã a
regimului nostru. Este bine
orientat asupra evenimentelor
pe plan intern ºi extern,
interpretându-le just în discuþii
ºi în scris. Este foarte devotat faþã de clasa
muncitoare ºi faþã de popor. Are o strânsã
legãturã cu masele de ostaºi. […] Are mult
discernãmânt în probleme militare, orientându-se
în activitate dupã doctrina
sovieticã”. Cei care fãceau astfel de aprecieri,
comisia de notare, mai exact, era prezidatã de
generalul-maior Pantelimon Comiºel, implicat
oarecum în marea trãdare de la 23 august ºi
numit chiar în acel an la comanda Trupelor de
grãniceri (actuala Poliþie de frontierã),
secondat, între alþii, ca un fel de umbrã, de
fostul birjar rusofon Mihail Boico, pe atunci
încã locotenent-colonel. Nu încape vorbã
aºadar cã, graþie unei astfel de caracterizãri, în
vreme ce ofiþerii afirmaþi pe Frontul de Est sunt
deblocaþi sau, în cazuri mai grave, arestaþi ºi
condamnaþi fãrã judecatã, locotenentul-major
Grecea va începe o promiþãtoare cariera
publicisticã la „Cuvântul grãnicerilor” fiind,
deocamdatã, un ilustru anonim, dar unul cãruia,
din câte se vede ºi azi, la rece, rãsfoindu-i
dosarul, i se deschideau frumoase perspective,
cu condiþia sã nu iasã din litera ºi cuvântul
partidului, desigur. ªi nu va ieºi. În ce priveºte
92 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni