Lupii moraliºti

netemeinicia afirmaþiilor patriarhului,
creându-i posibilitatea lui Ion Cariofil,
ostracizat atunci de bisericã, sã tipãreascã,
tot la Snagov, tot în tipografia condusã de
Antim Ivireanul, Manual pentru dogmele
esenþiale (V nota nr. 38).
Era o nouã dovadã, puternicã, scrisã,
cã în Þara Româneascã erau gânditori
creatori, de înaltã þinutã ºtiinþificã,
infirmând cuvintele rãuvoitoare ale
patriarhului Ierusalimului.
Munca stolnicului în slujba cãrþii aratã
cã a avut o concepþie bine structuratã,
care, pusã în practicã, a putut duce la
progresul culturii româneºti. Meritul lui
Constantin Cantacuzino a constat în ºtiinþa
de a-ºi folosi poziþia socialã pentru a realiza
splendidul triptic al trudei sale pe acest
tãrâm: susþinãtor moral ºi material al
tipografilor ºi traducãtorilor, iar apoi el
însuºi tãlmãcitor ºi tiparnic. A fãcut-o el,
mare boier, rudã apropiatã a trei domni care
au dominat þãrile române la cumpãna
ideilor ºi secolelor al XVII-lea ºi al XVIIIlea,
deºi dupã cum a mãrturisit-o, nu i-a
fost uºor: „Savai cã a auzi tuturor den fire
ºi de obºte dat iaste; mãcar în streinã,
mãcar într-a lor însãºi limbã iar a înþelege
numai unii sunt ºi mai vârtos cei numai ce
rãzmaþi sunt întru învãþãturã ºi ostenesc
înnoptând, ºi mânecând pe cetania
cãrþilor”.
Cuvintele de mai sus se bazeazã pe
activitatea neîntreruptã a stolnicului în slujba
cãrþii, în primul rând a cãrþii religioase. El
ºi-a construit un postament solid, pe care
s-a înãlþat. Numai astfel a putut fi luat în
serios de cãtre cei din jurul sãu. Însemnat
este cã stolnicul, dupã tipãrirea ºi rãspândirea
Bibliei, a susþinut rãspândirea cãrþilor
tipãrite în limba românã. Citirea cuvintelor
fraþilor Radu ºi ªerban Greceanu dintr-una
din cele douã prefeþe, cea adresatã „cãtre
de bine voitorul cititoriu”, din Mãrgãritarele
Sfântului Ioan Gurã de Aur, carte apãrutã
la Buzãu în 1691 prin grija eruditului tipograf
Episcopul Mitrofan, demonstreazã cum
neobositul stolnic s-a lãsat mai departe
absorbit de munca în slujba artei tiparului.
Cu adâncã recunoºtinþã, cei doi fraþi
Greceanu au scris cã atunci când s-au aflat
în „nevoinþe avut-am îndireptoriu pe
cinstitul, blagorodnicul ºi prea înþeleptul
dumnealui Constandin Cantacuzino biv vel
stolnic; însã la cele mai adânci filosofeºti ºi
bogosloveºti, noimatã ce s-au aflat pe
dumnealui ca pe un epistãmon ºi ºtiutoriu l-
au avut ºi dezlegare întru toate...” (I. Bianu,
N. Hodoº, op. cit., vol. I, ed. cit., p. 320).
În acelaºi an 1691, tot la Buzãu, aceiaºi
fraþi au tãlmãcit, ajutaþi de stolnicul
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
Constantin Cantacuzino, ºi au tipãrit
Pravoslavnica mãrturisire a sãborniceºtii
ºi apostoleºtii Besericii a Rãsãritului,
pregãtitã de Petru Movilã pentru sinodul
de la Iaºi, din 1642, tradusã ºi prefaþatã în
greceºte de cretanul Meletie Sirigul. În
cuvântul introductiv, din nou, s-au adus
mulþumiri stolnicului cãrturar umanist.
Pana lui Radu Greceanu a dezvãluit
cititorilor: „...Aceasta mãrturisesc cã
precum ºi la celãlalt ce am prepus ºi am
scos împreunã cu frate-mieu ªãrban vtori
logofãt, de s-au tipãrit aºa ºi la aceasta mai
vârtos ºi ajutor ºi îndireptãtoriu mai grelelor
cuvinte ºi noime am avut pe dumnealui
Costandin Cantacuzino biv vel stolnic...”
(Ibidem, p. 323 (predoslovia)).
Constantin Cantacuzino s-a mulþumit
oare numai sã-i ajute pe alþi traducãtori,
fãrã a tãlmãci el însuºi opere literare în
limba româneascã? Rãspunsul clar,
neîndoielnic, ni-l oferã ºi citirea predosloviei
Molitvei cãtre Dumnezeu sãvaot. În ea se
precizeazã cã a fost „scoasã de pre grecie
pre limba rumâneascã de dumnealui
Costandin Cantacuzino” (I. Bianu, Dan
Simonescu, Bibliografia româneascã
veche, vol. IV, Socec, Bucureºti, 1944, p.
57-58). Inclusã în cuprinsul Acatistierului
Sfintei Nãscãtoare de Dumnezeu tipãrit la
Râmnic în 1746, Molitva tradusã de
Constantin stolnicul a avut o largã
circulaþie, contribuind, ca ºi Biblia, dupã
aprecierea filologilor, prin limba curatã ºi
fraza curgãtoare, la introducerea limbii
româneºti în bisericã.
Folosirea limbii române în cãrþile de cult
de cãtre stolnic a fost un act profund umanist.
Constantin Cantacuzino stolnicul, în anii când
a fost oprit sã mai participe la viaþa publicã,
datoritã conflictului sãu cu Constantin vodã
Brâncoveanu, a gãsit posibilitatea s-o facã
printr-unul din urmaºii lui, formaþi de el: Antim
Ivireanul. La 8 februarie 1708, când Antim
Ivireanul a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei,
datoritã votului majoritar al ierarhilor de originã
greacã, el ºi-a rostit predica de mulþumire în
limba românã. A dovedit astfel apropierea
de poporul pe care-l slujea. Totodatã, a dat o
loviturã ierarhilor greci, care doreau
închinarea necondiþionatã cãtre locurile sfinte.
Stolnicul a arãtat astfel ºi cã putea sã
fie creator al unor urmaºi în viaþa
bisericeascã. El va fi continuat de noul
mitropolit, la a cãrui întronare a contribuit.
În acelaºi timp, va rãmâne nemuritor prin
cãrþile puse de el în slujba Bisericii ºi prin
contribuþia deosebitã pe care a avut-o la
introducerea limbii române în rostirea
predicii. Sunt merite deosebite, care îl fac
sã rãmânã între figurile de seamã ale culturii
ortodoxe a tuturor românilor ºi nu numai.
95