Lupii moraliºti

PROZÃ
Iarman Popaart
UNCUBUS (6)
Uºa se deschide fãrã zgomot, atât cât sã
permitã pãtrunderea unui tip îmbrãcat într-o
bluzã albastru închis de plastic ºi pantaloni
luaþi de la vreun magazin de doi bani, murdari
ºi totuºi ºifonaþi. Manfred a trebuit sã livreze
mai de mult unora din cei interesaþi chei de la
poarta de serviciu. Tipul abia înclinã capul a
salut ºi emise parola despãrþindu-ºi buzele ca
pentru a lãsa sã intre sau sã iasã un segment
de macaroanã. Herr Tropmannsky îºi dã seama
cã de data asta nu va mai urma o convorbire,
fapt care nu era totuºi în mãsurã sã-i uºureze
starea de spirit. Scoase dosarele de care era
atâta nevoie, cinci culori, verde, galben, roºu,
albastru, negru, le introduse într-o pungã de
plastic cu însemnele unui magazin alimentar
discount ºi le întinse necunoscutului, care
mormãi ceva ºi refãcu drumul spre uºa pe care
intrase, urmat de gazdã. Se pãrea cã luxul interior
nu-l impresionase. Ba parcã nici n-a
observat icoana de lemn din secolul XIV,
dobânditã la o licitaþie a Casei Hanstein. Herr
Tropmannsky se întrebã totuºi, într-o fracþiune
de secundã, ce ar face dacã individul i-ar cere
sã rãmânã peste noapte, sã doarmã acolo.
– Vã mai pot fi de folos cu ceva?
Tipul se uitã la el ca ºi cum întrebarea nu
i-ar fi fost pusã lui ºi Herr Tropmannsky ar fi
fost gata s-o repete, dacã cel pentru care ar fi
fãcut-o nu s-ar fi întors spre uºa verandei, ca
sã disparã prin ea în noaptea curþii întreruptã
de lãmpile risipite pe peluzã ºi prin boschete.
Peste o orã coborî Georgia, care-i fãcu
cu mâna un semn identic celei tocmai sosite
cu avionul sau trenul, ca sã-l identifice pe cel
care avea sã-i ureze welcome.
– I-am prezentat camera lui ºi l-am lãsat
acolo sã-ºi revinã! Vrei sã ºtii pãrerea mea sau a
lui? Pãrerea lui a fost nostimã! A fost de pãrere
cã sub raport anatomic s-a cuplat cu o virginã!
Ai mai avut deci ocazia sexului cu o virginã?
l-am întrebat eu. Categoric, a rãspuns el. Cu
câte? am insistat eu. Dacã exceptãm persoanele
de faþã, a rãspuns el, cu trei. Putem începe! Dar
tu ce pãrere ai despre o femeie care se dezbracã
sau, tot despre ea, care se îmbracã, dar cât mai
dezbrãcatã? Mai are ea creier? Dacã da, vreau
sã zic, se mai gândeºte un bãrbat cã ea posedã
un creier util la ceva? Tipul întrebat mi-a rãspuns
cã e ºi dacã nu se vede ºi numai ce nu se vede
intereseazã din cauza a ce se vede. ªi a adãugat
cã a auzit el de la un cunoscut de încredere de
un poet, Bodler, care a susþinut, dar nu într-o
poezie, cã a fi interesat de o femeie cu creier
masculin înseamnã sã realizezi un act de homosexualitate.
Cool, nu? Dar la dumneavoastrã, a
încheiat, e exact contrariul. Când vã dezbrãcaþi
se vede creierul cum funcþioneazã, neuron cu
neuron. Sclipeºte de luminiþe de toate culorile!
Soþul aºteaptã sã termine, spune cã e de
acord, fãrã sã precizeze cu ce, având în vedere
cã oricum era inutil.
– Ah, da! îºi aminteºte apoi, vãzând pe
birou o hârtie la care se uita totuºi de mult. Iatã
contractul, dacã eºti de acord. Douã exemplare.
Pentru fiecare unul. Din motive notorii privind
impozarea, cum funcþia oferitã nu-i precizatã
clar în nomenclatorul activitãþilor scutite sau
cu reducþie de impozit în nici o întreprindere
din Germania, am scris aici altceva. Sper sã fii
de acord. Bürokräfte. Personal pentru birou.
De acord? În caz pozitiv, voi semna eu. Nu
cred cã-i nimerit sã semnezi ºi tu.
Învârteºte deja douã pixuri între degete
pe care este scris cu galben numele firmei sale.
Unul cu culoare albastrã, celãlalt verde. Georgia
sfârºeºte, ºi anume repede, sã fie atrasã de
miºcarea automatizatã prin exersare a degetelor
lui. Dupã o scurtã meditaþie, îi ia pixul albastru.
– Prefer culoarea albastrã! Culoarea
verde pare aproape totdeauna prea verde! Sã
începem?! Eu ºi celebrul fotbalist Knut Tunk,
în cele trei zile când a dispãrut din oraº ºi din
orice serviciu de informaþii mediatizate din
lume ºi nimeni n-a ºtiut unde a dispãrut, cu
atât mai puþin scârba de nevastã-sa! Trei zile
despre care el n-a vorbit niciodatã, dar care
i-au schimbat viaþa!
DIV.
Au trecut câteva luni de la mutarea în vilã
ºi pentru prima datã cuplul Tropmannsky
întreprinde o plimbare de acomodare cu parcul
a cãrui principalã caracteristicã, din punctul
comun de vedere, constã în aceea cã începe
vizavi de casa lor. Domnul însuºi ºi Georgia
pãºesc impresionaþi plãcut de aceastã iniþiativã
democraticã. O surprizã pe care fiecare cautã
sã ºi-o prelucreze agreabil mai întâi în interior.
Proprietarii vilelor impozante din zonã se plimbã
72 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni