Lupii moraliºti

areori prin parc, mai ales de când fiul unui
celebru multimilionar a fost rãpit în aceastã
zonã ºi omorât ulterior în alta. Dar ei nu
considerã acum cã trebuie sã þinã seama de
acest vechi detaliu. În plus, existã bãnuiala cã
odatã cu aceastã plimbare ar putea începe o
nouã fazã în evoluþia relaþiilor lor bazate pe o
deplinã înþelegere reciprocã. O fazã la care se
referã explicit ºi horoscopul ei sãptãmânal. O
fazã pe care ºi-o pot defini perfect prin celãlalt
ºi la care tocmai de aceea meritã sã mediteze.
Din plecare, Euroi a primit ordin s-o ia înainte:
Georgia l-a privit cu interes din spate în timp
ce-i vorbea soþului despre pisoiul siberian al
vecinilor din dreapta, proprietarii uneia din cele
peste zece mãrci de covrigi ai oraºului. Ea, care
studia cu atenþie prospectele respectabile,
recunoscuse originea colierului antipurici, de
identificare ºi de semnalizare de la gâtul
animalului: Sheba Starcollection by Dolce
Luna, concret o combinaþie a modelelor Diva-
Crystal Dreams ºi Anous-Cat-Belle. Dupã
ce-ºi terminã precizãrile, fãrã sã facã o pauzã,
Georgia îi cere lui Euroi sã ocupe o poziþie în
urma lor, pentru a nu le mai deranja
perspectiva. Din când în când se întorc totuºi
spre el: domnul ca sã simuleze cã nu l-a vãzut,
doamna pentru o ochiadã încurajatoare. La un
moment dat Georgia i se adreseazã chiar.
– Hei, Euroy, doi ori doi?
– Da.
– Nu da. Cât fac doi ori doi?
– Patru, rãspunde cel întrebat, schimbându-ºi
ritmul mersului într-un mod pe care, dacã
ar fi întrebat, l-ar explica prin natura rãspunsului.
– Foarte bine. Ai citit reportajul pe care þi
l-am indicat despre Richard Burton?
– Da.
– ªi?
– A jucat exclusiv roluri masculine
principale în 64 filme ºi a declarat cã s-a culcat
cu toate actriþele care i-au fost date ca partenere.
– ªi care-i concluzia?
– Concluzia mea este cã în câteva filme a
jucat cu aceleaºi partenere. Ceea ce înseamnã
cã s-a culcat cu ele de mai multe ori.
Soþii Tropmannsky îºi readuc privirile
înainte ºi râd cu volum redus. Euroi ºi-a
consolidat de mult convingerea cã toþi oamenii
pe care i-a cunoscut erau mai proºti ca el ºi cã a
face pe prostul e mare lucru. Majoritatea
oamenilor sunt fascinaþi de prostie ºi cu cât
sunt mai proºti cu atât au mai mare nevoie de
prostia altora. Dar numai ignoranþii cred cã
prostia e ceva simplu, la îndemânã, mai simplu
de manifestat decât deºteptãciunea. Odatã
asumatã, postura inteligenþei pretinde
încordarea continuã a spiritului, permanentã
preocupare pentru sesizarea ºi exploatarea
punctelor nevralgice ºi a prostiei adversarilor,
o pândã nonstop pentru a repera posibilitãþile
de a fi inteligent prin confuzii fine de detalii ºi
generalitãþi, prin asociaþii, disociaþii ºi
completãri; adoptarea prostiei cere aceleaºi
Anul XIV, Nr. 6 (159) • iunie 2013
lucruri ºi, în plus, eforturi, raþionamente ºi
aptitudini pentru juxtapunere ºi subtilitate,
simularea afectãrii organelor senzoriale, prea
mare apropiere de obiect, depãrtare prea mare,
interpunere, contracarare, labilitate ºi
instabilitate mintalã, amnezie promptã. Un
inteligent nu-ºi va permite sã fie neinteligent,
dar un prost poate deveni la nevoie inteligent,
ba chiar impertinent de inteligent prin aceea
cã-ºi permite sã pretindã sã nu i se recunoascã
inteligenþa ºi dreptul de a se autonumi inteligent.
Apoi, prostul îºi permite sã fie ºi pasiv. El nu
trebuie sã vegheze pentru a prinde un moment
favorabil pentru a fi prost. Pe de altã parte,
inteligenþa este de obicei activã, chiar agresivã,
ofenseazã, pune pe alþii în stare de inferioritate,
în timp ce prostia oferã tuturor posibilitatea de
a se simþi superiori ºi în securitate. Prostul nu-i
egoist. Este un generos, un altruist. ªi în plus,
pentru el e permis din când în când sã confunde
prostia cu candoarea ºi sã-ºi justifice orice deficit
de culturã ºi informaþie. Una peste alta, Euroi
ºi-a conceput ceva din personaj cu bibliografia
„perlelor” ºcolarilor adunate cu sârg ºi în parte
inventate de profesori pentru a le publica în
ziare ºi reviste.
– Nu ne-am mai plimbat aºa de pe vremea
când îl aveam pe Rishie, îºi aminteºte Herr
Tropmannsky.
– Exact, confirmã Frau Tropmannsky.
Sunt trei sãptãmâni de atunci! Câinii trebuie
plimbaþi cel puþin douã ore pe zi în cel puþin
douã runde!
– La asta m-am gândit ºi eu, dar n-am
îndrãznit sã-mi formulez observaþia. În plus,
am fãcut o alta, care sper sã nu te jigneascã
mai mult decât propria-þi observaþie.
– Care?
– E ceva bizar în acest tip, pe care nu l-ai
concediat dupã prima zi. Bizarerie care constã
în aceea cã, spre deosebire de Rishie ºi de
majoritatea oamenilor, el nu are nimic ieºit din
comun sub aspect fizic sau comportamental.
Cred cã ºi acum, dupã ce l-am asumat, aº putea
trece pe lângã el pe stradã fãrã sã-l observ.
Te uiþi prin el ca prin sticlã, ca la un turist
japonez sau chinez.
– ªi de ce-ar trebui sã mã simt jignitã?
Herr Tropmannsky nu-i rãspunde; se
privesc în ochi, destul de mult ca sã parã adânc,
la fel ca într-un film cu eroi care sunt pe punctul
de a se îndrãgosti, în timp ce înainteazã
þinându-se de braþ, pe poteca umedã. S-a ridicat
ceva din pâclã ºi se percep bucãþi de cer
albastru. Bãteau undeva clopote ºi soþului
Georgiei i se pãru bizar cât de frumos bãteau
într-un oraº dominat de necredincioºi, brute ºi
pãgâni în care temple capitale erau Deutsche
Bank, Dresdner Bank, Helaba, Banca Centralã
Europeanã, USB ºi altele care nu se gândiserã
sã-ºi doteze sediile cu instalaþii de modulare ºi
amplificare a clinchetului monezilor, fâºâitului
bancnotelor ºi ciripitului zornãit al automatelor
activabile cu carduri ºi coduri secrete.
73