Lupii moraliºti

ISTORIA CÃRÞII ROMÂNEªTI
Agnes Erich
Radu ªtefan Vergatti
STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO
ªI PASIUNEA SA PENTRU CARTE (3)
Apropierea stolnicului de Brâncoveanu
nu a durat mult. Cu toate cã a preluat
conducerea Cancelariei Þãrii Româneºti (R.
ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele
stolnicului Constantin Cantacuzino, ed.
cit., p. 212-213), stolnicul s-a arãtat
nemulþumit de acþiunile independente ale
nepotului sãu. În fresca de la Mãnãstirea
Hurezi pictorul Constantinos, în portretul
votiv colectiv, a surprins aceastã situaþie.
Dând curs celor ºtiute ºi discutate la curte,
pictorul a redat chipul stolnicului cu faþa
întoarsã de la domn, cu pecetea
nemulþumirii pe ea, cu buzele-i pline arcuite
într-un rictus dispreþuitor, mustrãtor
(Ibidem, p. 263; idem, Constantin vodã
Brâncoveanu ºi Cantacuzinii, în
Constantin Basarab Brâncoveanu, vol.
coord. Ion Pãtroi, Universitaria Craiova,
Slatina, 2004, p. 342-359; R. ªt. Vergatti,
Mormântul lui Constantin vodã
Brîncoveanu, în „Argesis. Studii ºi
comunicãri. Seria istorie”, Tom XVI,
2007, p. 201-208; Agnes Erich, Radu
ªtefan Vergatti, Noutãþi aduse în civilizaþia
româneascã de epoca brâncoveneascã, în
„Muzeul Naþional”, XXIII, 2011, p. 35).
Este poate primul moment care anunþã
ruptura dintre cei doi. El este însemnat
deoarece în acele timpuri, când puþini ºtiau
sã scrie ºi sã citeascã, mulþimea înþelegea
mai uºor ceea ce se „grãia” prin pictura
muralã din bisericã.
Stolnicul înþelegea foarte bine aceastã
situaþie. Pentru a-i face faþã ºi a o
îmbunãtãþi a luptat cu succes ºi pentru
crearea Academiei Domneºti de la Sf. Sava
din Bucureºti. În anul 1683 ea exista deja
(R. ªt. Ciobanu (Vergatti), Pe urmele
stolnicului Constantin Cantacuzino, ed.
cit., p. 170-171). ªtia din timpul anilor de
studiu la Braºov, la Edirne, la Istanbul ºi la
Padova cât de important era manualul ca
instrument de lucru pentru profesori ºi
pentru spudei. ªtia cã acea carte tipãritã,
de mici dimensiuni, putând încãpea uºor
într-un buzunar, pusã în circulaþie într-un
tiraj corespunzãtor, la un preþ mic, accesibil
publicului universitar, devenea un instrument
de lucru al intelectualului. Provoca o
revoluþie în domeniul învãþãmântului ºi al
vieþii intelectuale. Fiind conºtient de
însemnãtatea învãþãmântului teologic în
Þara Româneascã, de frãmântãrile
dogmatice prin care trecea atunci Biserica
Ortodoxã, în anul 1697 stolnicul a decis
sã contribuie alãturi de Sevastos Kiminites
la scrierea „Manualului despre unele
nedumeriri ºi dezlegarea lor” (I. Bianu, N.
Hodoº, Bibliografie româneascã veche,
vol. I (1508-1716), Bucureºti, 1903, p.
349), unde a discutat cu moderaþie
problema preºtiinþei divine ºi a liberului
arbitru, dovedind cã era în curent cu
literatura patristicã ºi cu situaþia Bisericii
Ortodoxe din Transilvania. Manualul privea
întrebãri ale stolnicului privind liberul arbitru
ºi predestinare ºi a fost tipãrit de Antim
Ivireanul, la Snagov. Prin paginile cãrþii
scrisã în greceºte, tipãritã la Snagov în
condiþii grafice remarcabile de cãtre Antim
Ivireanul, stolnicul ºi-a arãtat dorinþa de a
pune în discuþia întregului cler ortodox
aceste probleme de însemnãtate
fundamentalã pentru confesiunile creºtine
din rãsãritul ºi apusul Europei. Totodatã,
el a urmãrit sã contrazicã în mod
convingãtor cuvintele patriarhului Dosithei,
aflate într-o epistolã adresatã lui Constantin
Brâncoveanu: „Legile (creºtineºti) nu s-au
întocmit pe Munþii Þãrii Rumâneºti, nici
de domnii Þãrii Rumâneºti, ci în
Constantinopol de cãtre împãraþi ºi
sinoade” (N. Chiþescu, O disputã
dogmaticã din secolul al XVII-lea la care
au luat parte Dositei al Ierusalimului,
Constantin Brâncoveanu ºi Antim
Ivireanu, în „Biserica Ortodoxã Românã”,
LXIII (1945), nr. 7-8, p. 341). Dovedind
prin cartea sa cã în Þara Româneascã
existau profunzi ºi subtili gânditori, putând
sã îmbogãþeascã dogmele, a demonstrat
94 LITERE – Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni