VianuFP, 263p..pdf - Adevarul.ro

196
mire. Este necesar deci a spune ca tragica" este orice
viziune a lumii, care presupune o astfel de remduiala
a lucrurilor, Incôt purteitorii valorilor pe care le socotim
mai pretioase sunt sortiti suferintei si nimiciriL
Aceasta structura a realitatii nu imputineazel, nu scade
energia lui morala, nu devasteaza sufletul tragic. In
fata vietii pe care a recunoscut-o dureroasa i nedreaptei,
sufletul tragic se simte, dimpotriva, acordat
eroic, cad adoratia valorilor care constituesc excelentct
spetei noastre, creste in masura compatimirii pe care
ne-o inspire' soarta celor cari le intrupeaza si ne face
sa dorim pentru noi insine un destin asemanator. Tragismul
presupune deci o metafizica, un fundal de reflectie
filosofica asupra constitutiei realitatit, un sentiment
pesimist al vietii, dar o atitud'ne etica afirmativa
si
eroica. Acoio unde intrunirea acestor factori n'a lost
cu putintei, traaismul n'a putut aparea. India veche
dispunea de o metezica pesimista, dar sirul ideilor se
desfasura astfel, Inc& omul nu ajunsese set se pretueasca,
ideia rndividualitatil cct bunul cel mai incrlt al
vietii nu apeiruse Inca. Fara de vieata pe care ni sa
dat set o träim, atitudinea vechiului indian era simple'',
univalentei, el o resimtea ca dureroaset si aspira s'o.
anuleze. Omul nu se smulsese de mutter vreme din starea
de misticeit participare cu Intregul complex al realitain
si teinara lui individualitate resimtea o asemenecr
teroare la gemdul de a purta singur aspra lupta a
vietii, bloat mai bucuros doria el reintoarcerea in yechea
unitate primitivet, in care omul traia kith chinuitoarea
constiinta de sine. Interesant este de observat
cä vechea idee panteista a indienilor, inceteaza sa
mai fie pentru Pcirvcm o neizuinta catre nimicirea acestei
constiinte prin pierderea ei in unitatea dinaintea
creatiunii in forme individuale; ea devine tocmai o
trebuinta de amplificare a eului constient petna a-1 face