VianuFP, 263p..pdf - Adevarul.ro

231
se numeste polypragmosyne. Unitatea l originalitatea
omului este resimfita apoi de clasic, in conexiune cu
planul rational dupa care este dispus intregul univers.
In armonia cosmic& ne Invata stoicii, fiecare ins define
potrivit cu orig'nalitatea fiintei sale, un rol cmumit,
pe care Intelepciunea ne indica a-I F.Er.plini cat mai
bine, cu cat mai pioasa supunere imp de logosul divin,
care ordonand lumea in fiecare din punctele ei, a rezervat
fiecaruia din noi locul potrivit inswirile sale.
Opera lui Marcu Aure liu, cugetatorul cel mai nobil de
la fmele antichitatii, este In 1ntregime strabatuta de
suflul acestei pietati. In aceiasi atmosfera spirituala
apare comparatia normativa a lumii cu teatrul si a
omului cu actorii care se urmeaza pe scena lui, o
comparatie din care se despr:ndea acea sugestie de
detasare si de modestie, din substanta carora idealul
nostru de civilizatie este Inca facut In mare pane.
Acest ideal al unitatii omului crtrage in ifarsit dupa
sine, idealul corelativ al limitarii lui. Omul grupat
prin toate tendinteie si manifestarile sale catre centrul
fiintei sale, se inchide asupra sa insasi, in perfectiune
sferica limitata. Ceeace este nemasurat, excesiv
si incordat repugna deopotriva, clasicului. Masura
pi renuntarea sunt chmpotriva normele conduitei sale.
Astfel, fata de eul necontrolat al barbarului, nazuind sa
impuna cu exces buna sa pofta arbitrara, omul clasic
isbuteste acea opera de auto-critica, de temperare a
instinctelor, de marginire In functiunile sale naturale
si In rolul sau oportun, fara de care once viata a cetatii
este cu neputinta. Civilizatia nici nu inseamna
altceva, dupa obarsiile etimologice ale cuvantului, decat
aceasta perfectionare a existentli Inlauntrul cetatii.
Dar, lucru viednic de a fi observat, pentru desaveasirea
vietei In cetate, omul clasic nu socoteste alt