VianuFP, 263p..pdf - Adevarul.ro

77
ca mitologiile sfaresc in alegorii. SfEtritul mitului
grec este cunoscuta alegorile a lui Amor qi Psyche".
Odatet cu Schelling qi cu a1i esteticieni romantici, un
Solger scm un Vischer, se produce trecerea dela intelegerea
alegorica la intelegerea simbolicei a poesiei.
Poesia incepe a fi concepue din ce in ce mai putin.
ca expresia sensibild a ideii, deql exceptiile alegorizante
nu lipsesc, pentru a fi reisfremte ca intima fuziune
a ideii cu aparenta. Intre sensibilitate pi semnificatie
idealii nu mai sunt postulate legerturi exterioare,
ci o intrepatrundere profundii, care permite a
intui ambele aspecte Prin aceia# actiune a spiritului.
Dar aceasta transformare in conceptia generald a poesiei
n'a avut urmäri prea insemnate in problema interpretärii
filosofice a poesiei. Critica romantier a
continuat sä caute idelle latente ale poesiei, de ocaece
esteticienii ii afirmau cEl in sin.teza poetica ele se
gaisesc gata felcute. Care cni fost excesele de ingeniozitate
cheltuite de criticii romantici in tedmeicirea ideologic'd
a operelor, cu nimic mai prejos de argutiile alegaritilor,
putem s urmarim intr'unul din istructivele
capitole pe care. Kuno Fischer le-a consacrat, cercetetra
dinaintea sa, in cartea pe care a scris-o despre
Faust" de Goethe. Nu putem urmäri aci detaliile desvolfdrii
criticei romantice. Indicarea pozitiei sale este
suficientel. Neajunsul ei provine din faptul cei modelul
poetic romantic a fost mai totdeauna poesia filosoficer
simbolick adicei aceea care are un continut latent de
idei figurate. Am vazut inset ct poesia n'are nevoe nici
decum sä exprime idei, ci numai sä se desvolte din
intuitiile spirituale ale absolutului. Ideea i intuitia absolutului
nu sunt unul qi acelaqi lucru. Ideea nu este
dealt una din formele in care se realizeath intuiia
absolutului; cealaltet forma o gäsiin in imaginele qi
armonia poesiei. In addncurile poesiei nu este deci