Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Anul XVI | Nr. 28 | 2011LegislaţieReglementări, dar nu şi efecteConsiliul de conducere al Societăţii “Progresul Silvic”Revizuirea oricărui act normativ, în sensul îmbunătăţiriilui, este, în principiu, un fapt pozitiv. Cu condiţiaca acest lucru să nu se întâmple foarte des, pentru că,atunci, se crează suspiciunea că elaborarea actului normativs-a făcut fie în grabă – cu o doză de superficialitate, fie fărăconsultarea suficientă a celor care trebuie să implementezeprevederile respective, fie fără suficiente fundamentări dinpartea celor care asigură susţinerea financiară a unor programepresupus obligatorii.Acest lucru este valabil şi în cazul Codului Silvic. Există acumo variantă de îmbunătăţire a Legii 46/2008 şi este bine că sedoreşte corectarea acestui act normativ, dar considerăm căeforturile depuse pentru elaborarea unui Cod Silvic foartebun pentru pădure trebuie însoţite şi de alte demersuri. Nereferim la faptul că multe din prevederile Codului nu au fostrespectate, deşi ele au fost prevăzute în toate ediţiile din ultimavreme şi sunt prevăzute şi în actualul proiect de modificarea Legii 46 / 2008.În esenţă, toate prevederile nerespectate sunt legate de lipsade finanţare de la bugetul statului pentru acţiuni foarteconcrete prevăzute de lege. Acest lucru discreditează însăşiLegea, pentru că se presupune că orice act normativ şi maiales o lege organică, trebuie respectată în totalitate, în literaşi spiritul ei, nu numai acele articole care nu implică suportulfinanciar al bugetului statului. Din păcate, lucrurile nu stauaşa, încât, deşi în ultimii ani a existat o preocupare de a elaborao lege cât mai bună, în paralel situaţia fondului forestiers-a degradat în mod constant.Când facem această afirmaţie nu ne referim la statistici, ci lasituaţia reală de pe teren care nu e reflectată în nici o statistică.În acest moment nu există un inventar „la zi” al fonduluiforestier al ţării, din mai multe motive:• Foarte multe amenajamente au expirat la 10 ani şi nuau mai fost întocmite altele. Statul nu a alocat, conformprevederilor Codului Silvic art. 21 alin. (4), fonduri bugetarepentru amenajarea pădurilor sub 100 ha apartinândpersoanelor fizice şi juridice.• În lipsa amenajamentelor, pe bază de ordine ministeriale,s-au acceptat tăieri în cuantum de 1 mc/an/ha sauchiar 5 mc/an/ha în aceste păduri, fapt ce a condus şiconduce în continuare la reducerea drastică a consistenţeipădurilor.• Păşunile împădurite au fost preluate în fond forestier,ceea ce este un fapt pozitiv, dar ele nu au fost încă amenajate,având cel mult un studiu silvo – pastoral.• Suprafeţele de pădure tăiate de proprietari, imediatdupă primirea lor în perioada vidului legislativ care aexistat, nu au mai fost reîmpădurite; scriptic, aceste suprafeţefac parte din fondul forestier naţional.• Există şi acum numeroşi proprietari de pădure care nuau un contract de prestări servicii sau de administrarecu un ocol silvic.Încercăm să detaliem cele de mai sus, cu accent pe doua aspectecare sunt esenţiale: tăierile de masă lemnoasă şi împăduririle.Taierile de masă lemnoasă sunt reglementate prin amenajamentesilvice. Ocoalele silvice care în mod curent îşi finanţeazăîntocmirea amenajamentelor dispun de reglementărilenecesare. Proprietarii, însă, care deţin suprafeţe de pădurisub 100 ha şi care sunt de ordinul zecilor de mii, ar fi trebuit,conform Legii 46 / 2008, să beneficieze de susţinere bugetarăpentru amenajarea pădurilor lor. Această alocare nua existat, aşa încât, în prezent, sunt sute de mii de hectarede pădure pentru care nu există amenajament silvic valabil.Încercarea de substituire a acestor amenajamente cu reglementări,privind alocarea unei cote fixe pe an şi pe hectarpentru toţi proprietarii, este lipsită de fundament şi este temeipentru abuzuri în fondul forestier. Sunt agreate tăierilede „igienă” sau „accidentale”, cu reducerea consistenţei, carenu generează clasă de regenerare, deci nici obligaţii privindreîmpădurirea.În arboretele de răşinoase, în special, aceste extrageri au dusla destabilizarea arboretelor, prin crearea de ochiuri expuseatât doborâturilor de vânt cât şi insolaţiei, urmate de uscăricauzate de ipide; fenomenul o dată declanşat devine de neoprit.Este o metodă de a crea, conştient sau nu, produse accidentale.În acest context, atragem atenţia şi asupra tăierilorrase în parchete de maximum 3 ha în arboretele de răşinoase.Acestea creează liziere, în care se declanşează fenomene deuscare, care avansează an de an, până la eliminarea fâşiilorplanificate să rămână în picioare.Una din cele mai grave situaţii este aceea că, după 20 de ani,există importante suprafeţe de pe care s-a tăiat masa lemnoasă,nu s-au reîmpădurit şi nici nu s-au luat nici un fel demăsuri coercitive faţă de proprietari. Se poate constata căsoluţia prevăzută de Codul Silvic în vigoare, referitoare la107