Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi CinegeticăLa altitudinea de 878 m în Parcul Naţional Piatra Craiuluiconţinutul de fier în acele de molid este de 6,67 ori mai micdecât pragul de toxicitate. La altitudinea de 975 m conţinutulde fier este de 6,45 ori mai mic decât pragul de toxicitateşi de 1,03 mai mare decât conţinutul de fier de la altitudineade 878 m, iar la altitudinea de 1491 m conţinutul de fier estede 6,25 ori mai mic decât pragul de toxicitate (300 ppm) şi de1,03 ori mai mare decât la altitudinea de 975 m.Se constată în acest caz că media aritmetică între valorileconţinutului în fier de la cele trei nivele altitudinale care estede 46,5 ppm Fe se încadrează între valorile optime (40 ppm– 300 ppm) şi este de 6,45 ori mai mică decât pragul de toxicitate.Prin urmare, poluarea cu fier din Braşov nu ajunge înParcul Naţional Piatra Craiului.În cazul fierului se poate observa mai degrabă o apropiere devaloarea de 40 ppm, valoare sub care se consideră carenţă,conţinutul în fier din acele de molid fiind doar de 1,16 ori maimare decât pragul de carenţă. Acest lucru se poate explicadatorită conţinutului ridicat de calciu din sol, care conduce lavalori scăzute ale fierului, la fel ca şi în cazul cuprului.2. 5. Conţinutul în magneziual acelor de molidppm5004003002001000320,5 350,32480,02Altit 878m Altit 975m Altit 1491mFig. 7. Conţinutul în magneziu al acelor de molidMagnesium content in Norway spruce needlesDupă Bergmann (1992), Fiedler şi Höhne (1985) şi Bonneau(1987), conţinutul de magneziu în acele de molid cuprins între1000 ppm – 2500 ppm reprezintă intervalul optim; valorilece depăşesc 2500 ppm sunt în exces, iar ce se află subvaloarea de 1000 ppm se consideră carenţă.În Parcul Naţional Piatra Craiului: UP VI, ua 59, 60 la altitudineade 878 m conţinutul de magneziu în acele de molid este de320,50 ppm adică de 7,8 ori mai mic decât pragul de toxicitateşi de 3,12 ori mai mic decât pragul de carenţă. La altitudinea de975 m conţinutul este de 350,32 ppm, adică de 7,13 ori mai micdecât pragul de toxicitate, de 2,85 ori mai mic decât pragul decarenţă şi de 1,09 ori mai mare decât la altitudinea de 878 m.La altitudinea de 1491 m conţinutul de magneziu ăn acele de molideste de 410,02 ppm, de 2,43 ori mai mic decât pragul de toxicitate,de 6,09 ori mai mic decât pragul de carenţă şi de 1,17 ori maimare decât conţinutul de magneziu de la altitudinea de 975 m.Media aritmetică a conţinutului de magneziu din acele demolid de pe cele trei nivele altitudinale este de 383,6 ppm,de 6,51 ori mai mică decât pragul de toxicitate, ceea ce demonstreazăcă aerul din Parcul Naţional Piatra Craiului nueste poluat cu magneziu. Deoarece conţinutul de 383,6 ppmMg este de 2,6 ori mai mic decât pragul de carenţă, rezultă ocarenţă de magneziu la fel ca în cazul cuprului.Carenţa de magneziu se datorează ca şi în cazul carenţei cuprului,excesului de calciu din solurile calcaroase ale ParculuiNaţional Piatra Craiului, exces care duce la carenţa elementelorchimice: magneziu, fier şi cupru, în cazul acestor elementeconstatându-se un antagonism: cu cât creşte cantitatea decalciu, există posibilitatea scăderii cantităţilor conţinutuluiacestor elemente (Bergmann,1992)2. 6. Conţinutul în zincal acelor de molidParticulele solide din diferite surse au în componenţa loroxizi de zinc, oxizi de plumb, sulfiţi, sulfaţi şi compuşii altorelemente, cum sunt calciul, cuprul, cadmiul, arsenul. Elesunt emise împreună cu gazele prin coşurile de dispersie,ajung în atmosferă, unde în contact cu vaporii de apă ori curoua de pe plante formează compuşi toxici.Aceste particule, care la ieşirea în aer sunt foarte mici, de ordinulmicronilor, prin condensare se măresc până la 1-2 mmîmpreună cu picăturile aflate în suspensie, produc asupraplantelor lemnoase următoarele efecte:• directe prin schimbul de ioni şi prin catalizarea formăriiacidului sulfuric din SO3;• indirecte prin împiedicarea desfăşurării normale a fotosintezei,respiraţiei şi transpiraţiei.Zincul este fixat în complexe relativ stabile, din care cauzăapare bioacumulat în orizontul superior al solurilor care conţinecea mai mare cantitate de humus.În plante zincul este component al unor enzime care regleazăactivităţile metabolice, în special ale enzimelor de oxidare.El este necesar în formarea auxinelor – hormoni stimulatoriai creşterii (Raheja, 1966).După Bergmann (1983, 1988 şi 1992) simptomele excedentului dezinc sunt asemănătoare cu cele ale carenţei în fier, ori în mangan:• nervurile principale ale frunzelor sunt verde deschispână la verde-gălbui sau gălbui, mai deschise decât restulfrunzelor; nervurile cele mai mici rămân la fel deverzi; mai târziu apar pete necrozate care perforeazăuneori frunzele; pete clorotice şi necrotice; dezvoltareslabă a rădăcinilor, care uneori se brunifică sau rădăcinialbe foarte ramificate.În majoritatea cazurilor apar necroze periferice şi punctualede culoare brună – roşcată, ca în cazurile de intoxicare cauzatăde alte metale grele.ppm5655,55554,55453,55354,3 54,0555,9Altit 878m Altit 975m Altit 1491mFig. 8. Conţinutul în zinc al acelor de molidZinc content in Norway spruce needles56