<strong>Revista</strong> de <strong>Silvic</strong>ultură şi CinegeticăÎn prezent I.C.A.S. are capacitatea tehnică, în colaborare cualte instituţii, să determine pe bază de aerofotograme (şi imaginisatelitare) evoluţia stării de degradare a pădurilor princomparaţii între anii 1990, 2000 şi 2008, până în prezent.Introducerea aerofotogrametriei ar face cunoscută stareareală a pădurilor şi s-ar putea acţiona operativ pentru stabilireaşi oprirea actelor de distrugere a pădurilor şi pentruurmărirea reuşitei lucrărilor de împăduriri şi de cultură apădurilor, respectarea amenajamentului şi a regimului silvicîn exploatarea pădurilor ş.a. Fotogramele ar putea prezentadetaliat şi în evoluţie starea unui ocol, a unei parcele, inclusivdiametrul cioatei arborelui exploatat.Nu se cunoaşte suprafaţa reală a pădurilor după ce, prin Codul<strong>Silvic</strong> din 2008, raportările statistice cuprind şi suprafeţelede vegetaţie forestieră de pe păşunile împădurite. Nus-a clarificat disputa care s-a creat după înfiinţarea ocoalelorprivate pe tema cine gospodăreşte mai bine pădurile şi respectăregimul silvic? Ocoalele Regiei? sau Ocoalele private?.Un studiu comparativ pe ocoale ar fi prezentat situaţia reală,în primul rând din rezervaţii şi din parcurile naturale şi apădurilor de protecţie de interes social din jurul MunicipiuluiBucureşti şi a capitalelor de judeţe. Prefectul Capitalei nua acceptat ca, odată cu prezentarea documentelor de retrocedare,să fie prezentate fotogramele pădurilor ce constituiespaţiul verde al Capitalei.Instituţiile de specialitate europene, din S.U.A. şi din Canadacunosc mai bine, prin aerofotograme, starea pădurilordin România. Autoritatea de Stat pentru <strong>Silvic</strong>ultură, princonvenţia dintre Guvernul şi Parlamentul României, pe de oparte, şi Banca Mondială, pe de altă parte, pentru „Proiectulde Dezvoltare Forestieră privind îmbunătăţirea gestionăriidurabile a pădurilor“, aprobat prin Legea nr. 400/2003, adispus de 25 milioane dolari SUA, din care Federaţia pentruApărarea Pădurilor a propus şi insistat ca o parte să fie folosiţipentru introducerea aerofotogrametriei la toate niveleleadministraţiei pădurilor.Din interese personale şi de grup, banii s-au cheltuit pentruprogramul SUMAL şi pentru promovarea de acte legislativeşi structuri de administrare care au contribuit la distrugereapădurilor, corupţie şi abuzuri. Autorităţile şi instituţiile carerăspund de păduri nu au fost dotate cu un sistem informativbazat pe aerofotogrametrie prin care să se cunoască situaţiareală din teren şi să ia măsurile necesare.Institutul Naţional de Statistică comunică în 31 mai că suprafaţapădurilor României a crescut în anul 2009 cu 0,3%şi este de 6.515.173 ha – 27,3% din suprafaţa ţării. Totodată,Institutul precizează că s-au aplicat prevederile Codului<strong>Silvic</strong> – Legea nr. 46/2008 prin care pădurile cuprind toateterenurile împădurite cu suprafeţele mai mari de 0,25 ha,inclusiv cele din păşunile împădurite. Pentru acestea, Codul<strong>Silvic</strong> din 1962 şi Codul <strong>Silvic</strong> – Legea nr. 26/1996 stabileanorme tehnice şi statistice distincte. Actuala metodologiemodifică radical datele privind suprafaţa pădurilor din statisticileoficiale anterioare. Păşunile împădurite dispuneaude o suprafaţă de 830.000 ha, prin care se puneau în valoarepeste 900 mii mc masă lemnoasă.Pentru corectitudine, la suprafaţa pădurilor raportată înaintede adoptarea actualei metodologii (Codul <strong>Silvic</strong> 2008) trebuiescadăugate suprafeţele din păşunile împădurite. La 6.472mii ha fond forestier – 27,2 % (statistica în 2006) adăugândsuprafeţele de păduri amenajate silvo-pastoral se ajunge lapeste 30 % suprafaţă a pădurilor României. Pădurile care îndeplinescfuncţional rolul de protecţie a mediului şi de producţiede masă lemnoasă nu depăşesc 23-24 % din cele existente.Stabilirea suprafeţelor corecte a pădurilor din România estenecesară pentru stabilirea suprafeţei reale ce trebuie păzită,gospodărită şi împădurită şi este de datoria MinisteruluiMediului şi Pădurilor şi a Institutului Naţional de Statisticăsă facă corecturile şi să le comunice Uniunii Europene.Starea dezastruoasă a pădurilor se datorează în primul rândlegilor promovate, structurilor de administrare a păduriloradoptate, limitarea până la eliminare a atribuţiilor statuluiîn gospodărirea pădurilor şi în economia forestieră, politizareaexcesivă a instituţiilor care au în răspundere administrareapădurilor şi în promovarea pe criterii politice la toatenivelele a personalului silvic.Redresarea situaţiei pădurilor din România nu se poate realizadecât printr-un act politic de reformare a concepţiei îngospodărirea pădurilor, aşa cum a fost, în anul 1930, cândIon Mihalache, ministrul Agriculturii şi Domeniilor (PartidulNaţional Ţărănesc), prin Legea pentru Administraţia Pădurilor,a creat Casa Autonomă a Pădurilor Statului şi DirecţiaRegimului <strong>Silvic</strong>. Până în anul 1930, datorită demagogieipolitice de după Primul Război Mondial (exproprieri, defrişări,exploatări abuzive, corupţie etc.), pădurile şi-au redussuprafaţa şi au ajuns la un nivel de gospodărire similar celuidin actuala perioadă de tranziţie.Legea pentru Administraţia Pădurilor prevedea ca structurăteritorială de administrare a pădurilor Ocolul <strong>Silvic</strong> şi Inspectoratulsilvic, instituţii de stat bugetare cu atribuţii decontrol a regulilor de regim silvic, de organizare şi asistenţătehnică pentru lucrările silvice şi ocoalele silvice ale CaseiAutonome a Pădurilor Statului.În 1948, pentru administrarea pădurilor s-au creat Inspectoratesilvice în fiecare judeţ, iar ocoalele private au fost declaratede stat. După 1990, am propus să se revină la structurade administrare din perioada interbelică.Tot printr-un act politic promovat de ministrul agriculturiiVasile Lupu din Partidul National Ţărănesc a început distrugereapădurilor.„Legea Lupu”, Legea nr. 1/2000, la art. 35 prevedea că „odatăcu restituirile de păduri persoanelor private şi juridice, înceteazăobligaţiile Ocoalelor <strong>Silvic</strong>e, ale Regiei Naţionale a Pădurilorde a asigura paza şi asistenţa tehnică pentru acestepăduri”. Prin aplicarea acestei prevederi, practic s-a legalizatdistrugerea pădurilor. Grupurile de interese şi-au creatocoalele private ce aveau ca principal obiectiv exploatareapădurilor şi comercializarea lemnului şi au ca bază înţelegereapolitică dintre U.D.M.R. şi Partidul Naţional ŢărănescCreştin-Democrat.Redresarea pădurilor din România şi gospodărirea durabilăse pot realiza dacă puterea politică va înţelege şiaccepta concepţia modernă a rolului statului şi instituţiilorsale în elaborarea şi implementarea politicilorde apărare şi dezvoltare a pădurilor.124
Este necesară descentralizarea reală a atribuţiilor de administrareşi gospodărire a pădurilor la nivel teritorial prin inspectoratejudeţene şi ocoale teritoriale ca instituţii de stat.Acestea vor acţiona pentru apărarea pădurilor prin aplicarealegilor, rezolvarea problemelor locale, formarea respectuluipentru păduri în rândul populaţiei şi vor reprezenta statulromân în aplicarea şi gestionarea fondurilor Uniunii Europeneîn cadrul regiunilor de dezvoltare.În stabilirea politicii şi strategiei pentru protecţia mediuluişi reducerea emisiilor de gaze nocive România trebuie să sebazeze pe faptul că pădurea este singura „uzină biologică”care, prin procesul de fotosinteză, produce fără întreruperemasă lemnoasă, preluând din aer bioxidul de carbon şi eliberândoxigen. Mintea omenească nu a putut inventa o tehnologiecu asemenea efecte.După zeci de ani de gospodărire raţională a pădurilor, în Românias-a ajuns la o balanţă favorabilă a emisiilor de bioxidde carbon, fiind cu 40% sub nivelul cotelor impuse prin protocolulde la Kyoto. Astfel că România are dreptul – raportulBăncii Mondiale către Guvernul României – martie 2009 –să obţină anual de la U.E. circa 1 miliard de dolari S.U.A. Pădurilepot realiza în continuare această balanţă favorabilă şiRomânia poate realiza reducerea cu 30 % a gradului de poluarela care s-a angajat. De aceea strategia naţională pentru utilizareafondurilor ce se pot obţine de la Uniunea Europeanăşi instituţiile bancare trebuie elaborată de Regia Naţională aPădurilor şi Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România,împreună cu reprezentanţii federaţiilor din industria producătoarede gaze nocive, având la bază „Programul Verde pentruRomânia“, proiect ce a fost trimis la instituţiile interesatedin ţară şi la Uniunea Europeană.Dl ministru Laszlo Borbely a nominalizat Regia Naţionalăa Pădurilor, Asociaţia Administratorilor de Păduri şiocoalele private pentru ca, împreună cu Inspectoratele Teritoriale<strong>Silvic</strong>e şi de Vânătoare să acţioneze unite pentrusalvarea pădurilor.În urma comunicărilor pezentate se pot face unele consideraţiişi propuneri.3. Regia Naţională a Pădurilor –Romsilva poate deveni model degospodărire a pădurilor?Din suprafaţa fondului forestier naţional de 6.515.173 ha(anul 2011, Institutul Naţional de Statistică), RNP – Romsilvaadministrează, prin cele 42 direcţii silvice şi ocoale silvice,3.332.041 ha, ce reprezintă fondul forestier proprietate publicăa statului. La acestea se adaugă circa 1.191.500 ha fondforestier proprietate publică locală sau proprietate privată.Anual, RNP – Romsilva asigură regenerarea pădurilor pe osuprafaţă de circa 15.000 ha, din care, în medie, 500 ha terenuridegradate. RNP – Romsilva continuă şi în anul 2011să administreze 23 de parcuri naţionale şi naturale, pentrucare alocă anual echivalentul a 2,5 milioane euro.125Anul XVI | Nr. 28 | 2011Fig. 5. Parcul Naţional Retezat (Foto Stoinea P.)Retezat National ParkFig. 6. Parcul Naţional Piatra Craiului (Foto Vergheleţ M.)Piatra Craiului National ParkDupă restructurarea masivă de anul trecut, RNP dispune de18.700 personal calificat şi, în general, bine pregătit profesional.RNP – Romsilva derulează în prezent un parteneriat complex,eficient şi transparent, cu proprietari de păduri, instituţiilede învăţământ silvic, ONG-urile de profil silvic, precumşi alţi parteneri. Regiei Naţionale a Pădurilor, în actualelecondiţii de criză economică, financiară şi socială, trebuiesă i se acorde aceiaşi importanţă pe care a avut-o Casa Autonomăa Pădurilor Statului. Aceasta a fost creată în anul 1930pentru că Guvernul român a trebuit să garanteze cu pădurilestatului împrumuturile externe necesare pentru ieşirea dincriza economică şi financiară. De aceea, la întocmirea Legiipentru Administraţia Pădurilor, alături de personalităţi dinsilvicultura românească, a participat şi specialistul german– consilierul silvic – Fr. Gernlein care, timp de 3 luni, a parcurspădurile ţării şi a studiat legile şi organizarea silvicăromânească. Consilierul silvic I.S. Ionescu, autor al lucrăriiPădurea românească: bun al naţiunii a fost detaşat de la MinisterulAgriculturii şi Domeniilor la Ministerul de Finanţepenttu a urmări ca integritatea pădurilor să fie respectată. Eleste tatăl inginerului Marcel Ionescu – decanul de vârstă alsilvicultorilor din România şi membru marcant al Federaţieipentru Apărarea Pădurilor.În prezent, Regia Naţională a Pădurilor, prin personaluladecvat, baza logistică şi capacitatea tehnică de care dispune,este singura instituţie care poate opri declinul pădurilor şipoate asigura trecerea la refacerea şi dezvoltarea lor. Ea poatefi rentabilizată şi să fie foarte profitabilă dacă i se va acordaautonomie economică reală.În studiul Calea de urmat pentru Regia Naţională a Pădurilor– Romsilva întocmit de Savcor Indufor Oy Finlanda se precizeazăcăile prin care se poate realiza această profitabilitate.