Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Anul XVI | Nr. 28 | 2011stejarului roşu, a salcâmului, a plopilor euramericani ş.a.;• creşterea vulnerabilităţii arboretelor existente la acţiuneaunor factori perturbanţi, de natura abiotică şi biotică,fapt ce a făcut necesară aplicarea lucrărilor de combaterea dăunătorilor;• dirijarea necorespunzătoare a seminţişurilor instalate,a arboretelor tinere, precum şi aplicarea cu unele greşelia tratamentelor prevăzute de amenajamentele silvice;• fluctuaţia mare a cadrelor silvice, mai ales în ultimaperioadă şi alocarea de fonduri şi mijloace insuficientepentru o gospodărire durabilă şi eficace polifuncţional aarboretelor din zonă;• reducerea semnificativă a ponderii unor specii arborescentedin arboretele de crâng şi/sau de codru ca: stejarulpedunculat, ulmii, frasinul pufos şi mojdreanul, cireşulde pădure şi sorbul, alunul turcesc şi aninul negru pemalul râurilor ce străbat Câmpia Vlăsiei etc.La Ocolul Silvic Bolintin, există date că primul amenajamentsilvic s-a elaborat în anul 1891, fapt ce face să consemnămcă aplicarea unor măsuri silvotehnice în zonă are o istoriede peste un secol. La această primă amenajere s-a prevăzutşi constituit 8 serii de crâng compus cu ciclul de 36 de ani,precum şi 3 serii de codru cu ciclul de 144 de ani. În practicăînsă nu s-au respectat prevederile amenajamentului. Există,de asemenea documente că în anul 1932 s-a elaborat un nouamenajament prin care s-au menţinut seriile de crâng, dars-a redus la 100-120 de ani ciclul de producţie la codru. Dupănaţionalizarea pădurilor (1948), o mare parte din pădurilede crâng au fost convertite la codru prin îmbătrânire sauprin lucrări de refacere şi substituire, astfel că, la amenajareadin 1990, pădurile de codru ocupau circa 90%. În perioada1966 – 1986 s-a recomandat şi aplicarea tratamentului tăierilorcombinate (succesive şi progresive) dar acestea nu au datrezultate promiţătoare, fapt pentru care au şi fost părăsite,fiind eliminate şi din normele tehnice din 1986. În pădurilede codru, preponderent s-a adoptat şi aplicat tratamentul tăierilorprogresive în pădurile de şleau cu stejar, gârniţă şi cer.În arboretele de plopi indigeni şi de salcie s-au aplicat şi tăierirase pe parchete mici. Prin aplicarea tratamentului tăierilorprogresive în pădurile de stejari s-a urmărit în principal valorificareaoptimă a potenţialului de regenerare naturală şimenţinerea unei proporţii însemnate a stejarului pedunculatmai ales în şleauri. Acolo unde nu s-a putut sconta pe regenerareanaturală s-a recurs la semănături directe cu ghindăîn ochiurile deschise şi neregenerate, valorificându-se procedeulde aplicare a progresivelor propus de prof. M. D. Drăceachiar în pădurile din Câmpia Vlăsiei după 1919. Instalareape cale artificială a stejarului s-a practicat în zonă şi în cazulunor lucrări de conversiune la codru prin îmbătrânire, sau încazul aplicării lucrărilor de refacere . După anul 1986 aceastămetodă s – a extins şi în cazul aplicării lucrărilor speciale deconservare în pădurile încadrate în tipul II de categorie funcţională.S-a menţinut aplicarea crângului pentru arboretelede salcâm (ciclu de 20 de ani) şi unele de plopi indigeni (ciclude 30 de ani), precum şi a tăierilor de refacere şi substituirepentru unele arborete degradate sau derivate, inclusiv unelecrânguri supuse la conversiune spre codru.4.3. Regenerarea arboretelorDin păcate, datele privind istoricul modului de gospodărireşi mai ales durata şi eficienţa unor măsuri silvotehnice aplicatesunt cu totul sumare şi incomplete pentru pădurile dinCâmpia Vlăsiei ca şi în fondul forestier naţional.Dacă ne referim la începuturile aplicării unor tratamenteprin care să se îmbine obiectivele exploatării lemnului cucele legate de întemeierea unor noi arborete tinere şi cât maivaloroase, acestea sunt legate de extinderea şi în Munteniaa prevederilor „Pravilei pentru cruţarea pădurilor Mănăstireşti”ş.a., apărută în Moldova în anul 1843 şi de care ilustrulsilvicultor, prof. dr. ing. M.D. Drăcea leagă începuturile silvotehniciiîn Principatele Române.Din aceste tăieri cu lăsare de rezerve s-au constituit crângurilecompuse care au reprezentat un compromis de cultură şicare, ca şi arboretele de crâng simplu au condus la reducereacapacităţii productive, protectoare şi de regenerare a arboretelordin Câmpia Vlăsiei. Nereuşitele constatate l-au determinatpe M.D. Drăcea să recomande discipolilor săi (dr. ing.Marin Rădulescu) să experimenteze la fostul O.S. Ţigăneştiaplicarea de tăieri în ochiuri, cu însămânţarea artificială cughindă a ochiurilor deschise. Această acţiune s-a desfăşuratîn perioada 1919-1924 dar, din păcate, experimentul nu afost urmărit cu consecvenţă şi este greu de apreciat acumcare au fost rezultatele pozitive şi negative. Câteva constatărisunt însă certe şi de mare importanţă:a. experimentul tăierilor în ochiuri din această zonă s-aextins în mai multe ocoale de câmpie, iar ideea executăriide însămânţări artificiale acolo şi atunci când nu sepoate asigura însămânţarea naturală a ochiurilor continuăşi în prezent;b. experimentul făcut la iniţiativa prof. M.D. Drăcea acontribuit la fundamentarea tehnică şi metodologică atratamentului tăierilor în ochiuri (progresive) şi aplicareasa în pădurile de amestec din fondul nostru forestier(Negulescu, 1959, 1966, 1973; Purcelean, 1962; Constantinescu,1973; Florescu, 1991 ş.a.);c. experienţa locală privind aplicarea progresivelor a fostextinsă treptat şi adeseori cu rezultate bune în lucrărilede conversiune, de refacere, iar mai recent şi în lucrărilespeciale de conservare.În perioada interbelică există mai multe menţiuni, mai alesîn lucrările de subinspector silvic ale unor ingineri care auactivat în Ocoalele Silvice Ţigăneşti, Gruiu, Bolintin etc., căs-au adoptat şi aplicat în pădurile de codru mai ales tratamentultăierilor progresive, beneficiindu-se de rezultateleexperimentărilor iniţiate de prof. M. D. Drăcea şi puse înoperă de către M. Rădulescu (Vlad, 1954).Astfel, la ocolul silvic Ţigăneşti, ing. V. Petrescu aprecia căstarea pădurilor de şleau s-a degradat mai ales ca urmarea exploatărilor practicate, precum şi ca urmare a adoptăriişi aplicării crângului simplu şi a celui cu rezerve, fără preocupăripentru dirijarea regenerării. În pădurile Tâncăbeşti-Ciolpani – Hereasca s-au aplicat şi succesivele, dar prin modulcum au fost aplicate tăierile rezultatele au fost negative.Ca urmare, după 1921, sub coordonarea ing. M. Rădulescus-au aplicat tăieri în ochiuri de formă circulară sau eliptică,23