Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi Cinegeticălor până în prezent. La fiecare reamenajare s-a determinatposibilitatea de produse principale şi s-au întocmitplanuri decenale de recoltare, alegând, după o anumităordine de urgenţă, arboretele devenite exploatabile încursul deceniului (Rucăreanu,1962). S-a lăsat însă libertateade acţiune silvicultorilor practicieni să decidă, înbaza unei atente analize de teren în arboretele exploatabile,realizarea obiectivelor de gospodărire fixate, inclusivrecoltarea posibilităţii şi dinamica de producere şiconducere a regenerării;• Obligaţia efectuării punerii în valoare cu anticipaţie de2-3 ani a constituit însă un handicap în procesul dirijăriiregenerării. De aceea, este imperativ necesar ca înanii de fructificaţie ai stejarului şi chiar în anul următor,recoltarea posibilităţii să se facă numai prin tăieride provocare a instalării seminţişului, chiar dacă în aniirespectivi trebuie procedat la reeşalonarea punerii învaloare. Concomitent, tot în anii de fructificaţie, trebuierecoltată ghinda produsă şi de arboretele care nuse parcurg cu tăieri de însămânţare pentru a fi utilizatăla semănături directe în ochiuri neregenerate şi pentruproducerea de puieţi necesari în lucrări de completare.Pentru recoltarea posibilităţii în anii în care nu poate fiprovocată instalarea de noi seminţişuri pe cale naturalăsau artificială se poate recurge la celelalte feluri de tăierispecifice tratamentului adoptat. De aici rezultă că atâtnumărul de intervenţii cât şi caracteristicile tăierilor şiperioada specială de regenerare pot varia de la un loc laaltul în cadrul arboretelor exploatabile în curs şi se decidnumai în baza unor amănunţite observaţii de teren;• Formarea, după 1948, a unui corp silvic numeros şi competent,capabil de performanţe în aplicarea tratamentelor,ca urmare a dezvoltării învăţământului silvic postbelicla nivel universitar şi preuniversitar, care a militatconsecvent pentru instaurarea unei silvotehnici moderne,adaptată ţelurilor de gospodărire adoptate, dar şi realităţilorforestiere asupra cărora se acţiona în fiecare locşi moment. Profesioniştii de nivel universitar şi mediudin silvicultura românească s-au dovedit în multe cazuricapabili să adapteze soluţiile tehnice recomandate la realităţileforestiere asupra cărora acţionau, chiar dacăprin aceasta nu urmau riguros prevederile unor politiciforestiere conjuncturale ci doar realizarea unor arboretecât mai stabile şi eficiente polifuncţional în concordanţăcu caracteristicile fizico-geografice şi fito-geograficelocale;• Constituirea şi activitatea susţinută a laboratoruluiICAS de silvotehnică unde au activat şi au elaborat amplelucrări de cercetare privind regimele şi tratamentelespecialişti cunoscuţi şi recunoscuţi dintre care am puteaaminti spre exemplificare pe dr. ing. I.Vlad, ing. N.Constantinescu, dr. ing. Şt. Purcelean, ş.a. Prin lucrărileelaborate toţi au contribuit efectiv la formarea şi consolidareaunei şcoli autohtone promovând regimele şitratamentele de care se poate face uz în silvotehnica românească;• Elaborarea unor lucrări de amplă sinteză privind tipologiastaţională, tipologia pădurilor, tipologia exploa-20tărilor forestiere, tipologia şi punerea în valoare a terenurilordegradate, amenajarea complexă a bazinelorhidrografice, tipologia ecosistemelor forestiere etc., ca şilegiferarea şi revizuirea periodică a zonării funcţionalea pădurilor şi regândirea organizării gospodăririi păduriicultivate în spaţiu şi timp;• Elaborarea şi aplicarea consecventă a normelor tehniceprivind alegerea şi aplicarea tratamentelor, începând cuunele reguli de tăieri elaborate în 1951 şi continuând cunormele tehnice de alegere şi aplicare a tratamentelordin anii 1966, 1986 şi 1988 (avându-l ca principal artizanpe dr. ing. F. Carcea) şi care, păstrând cu consecvenţăcuceririle ştiinţifice şi tehnice ale silviculturii, aulăsat suficientă libertate de acţiune silvotehnicienilorîn adaptarea soluţiilor tehnice la realităţile forestiere şiobiectivele de gospodărire. În practică, normele tehniceelaborate au fost în mare măsură respectate, iar celeelaborate în anul 2000, prin conţinutul lor, valideazăvaloarea celor anterioare şi efectul lor asupra aplicăriitratamentelor în fondul nostru forestier.2. Obiective de realizat prin aplicarearegimelor şi tratamentelorPrin aplicarea judicioasă a tratamentelor trebuie să se urmăreascăcu profesionalism şi cu consecvenţă „aducerea şi apoimenţinerea pădurii cultivate într-o stare structurală şi funcţionalăoptime, în vederea producerii, tot cu continuitate, aunor efecte utile maxime şi constante, de producţie şi de protecţie,fără a fi diminuată sau ameninţată integritatea şi stabilitateasa ecosistemică” (Florescu, 1991). De aici, conceptulsimplist care reduce şi restrânge aplicarea tratamentelordoar la amplasarea şi punerea în valoare a masei lemnoase deproduse principale şi, eventual, la unele măsuri sporadice deasigurarea regenerării, trebuie părăsit şi înlocuit cu conceptulsistemic de mare complexitate că aplicarea tratamentelorse constituie ca un mijloc decisiv care trebuie să soluţionezeun ansamblu de obiective, dintre care mai importante sunt:• punerea în valoare a masei lemnoase an de an la nivelulposibilităţii fixate, evitând exploatările excedentare,oricât s-ar încerca să fie motivate;• dirijarea judicioasă şi eficientă a procesului de regenerareşi de reînfiinţare a unor noi arborete tinere cât maivaloroase şi mai stabile în condiţii cât mai sigure, câtmai neîntârziate, cât mai eficiente ecologic şi economic;• evitarea (prevenirea) dezgolirii solurilor şi împiedicareape cât posibil a oricăror dereglări în continuitatea păduriişi a eficacităţii sale multifuncţionale;• realizarea treptată a structurilor optime de atins la nivelularboretelor şi al ansamblului de arborete, care săconducă la optimizarea mărimii şi structurii fondului deproducţie, al creşterilor şi al recoltelor de masă lemnoasăconcomitent cu optimizarea ecostabilităţii structurilorrealizate;• extinderea arboretelor amestecate, cu structuri cât maidiversificate şi mai rezistente la acţiunea factorilor perturbanţicare acţionează în zonă;• dirijarea convenabilă, prin regenerare, a producerii unor