Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi CinegeticăConservarea naturiiBradul alb –mai mult decât o specie silvică?Aurel Teuşan1. Alesul anului 2004Printre organizaţiile germane care sprijină pe diferite căi oapropiere între marele public şi slujitorii pădurii se numărăşi fundaţia „Baum des Jahres“. Aceasta numeşte – cu începeredin 1989 – un arbore care este obiectul unei atenţiideosebite în cursul anului respectiv. O ocazie de a scoate înevidenţă caracteristicelor specifice arborelui în cauză. Anul2004 a fost închinat bradului alb (Abies alba Mill.). De undeîntrebarea: care sunt proprietăţile caracteristice acestei speciiforestiere? Dintre diferitele păreri, reţinem aici numaiuna: bradul este mai mult decât o specie forestieră, dat fiindcă-i adânc înrădăcinat nu numai în sol, dar şi în sufletul celordin jur. Fapt trăit şi de autorul acestor rânduri.2. Brazii străjeriDe când m-am pomenit pe lume, m-am văzut vegheat de doibrazi. Cum să-i descriu ?Ştiu doar că erau înalţi …până la cer.Unul, în apropierea casei părinteşti, altul, peste gard, la vecin.Mă simţeam înfrăţit cu amândoi şi eram fericit.Se ştie însă, stările de fericire sunt de scurtă durată.Devenit şcolar, eram gata de plecare de acasă, când am văzuto grupă de patru bărbaţi, care se îndreaptă către bradul meude la vecin. Am bănuit că nu au gânduri curate. Purtau cudânşii diferite scule. Cu drag aş fi rămas pe loc, sa văd ce fac.Până la urmă a învins simţul datoriei. Eram în primul an deşcoală, încă nu învăţasem a trage chiulul…Cu inima îndoită, am luat-o la drum. Din cele spuse de învăţătornu am reţinut nimic, gândurile-mi erau la brad.Mare mi-a fost bucuria când, la întoarcerea acasă, l-am văzutîncă de departe tot aşa după cum îl ştiam. Numai că cei patrubărbaţi trebăluiau mereu pe lângă dânsul. Până când, cătreseară, bradul s-a prăbuşit…Numai câteva luni mai târziu l-am pierdut şi pe al doilea. Nude mână omenească, ci de dezlănţuire cerească. Într-o noaptefurtunoasă de vară, un trăsnet ne-a zguduit casa până-ntemelii. Nu mi-am putut continua somnul. Dimineaţa miamvăzut confirmate bănuielile. Bradul meu fusese despicatpână la rădăcini, bucăţi din el împrăştiate la zeci de metri.Bineînţeles, am păstrat pentru mine sentimentele copilăreşti,pe care le-am încercat.Nu mică mi-a fost însă mirarea când, încărunţit şi dus desoartă pe alte meleaguri, am constatat că sunt şi oameniimaturi, care nu se ruşinează de apucături copilăreşti.3. Brazii preşedinţiRegiunea muntoasă Jura din provincia franceză Franche-Comté se distinge prin păduri multiseculare de amestec ( brad/molid/fag). Bradul, apreciat la 70 %, atinge înălţimi de peste45 metri şi diametre de1.30 m la înălţimea pieptului. Pădurilemai întinse au în fruntea lor un Preşedinte, întruchipat princel mai înalt, voluminos şi maiestos brad. Alegerea este decompetenţa silvicultorilor localnici. În anumite cazuri sunt admişişi studenţi merituoşi sau somităţi din străinătate. Uneorise întâmplă că, cel mai înalt exemplar este un molid. În astfelde cazuri, alesul este declarat pur şi simplu drept „brad“. Căcinumai un brad este demn să reprezinte întregul colectiv. Unadintre aceste păduri este La forêt de la Joux, care se întinde peo suprafaţă de 2 660 ha dealungul frontierei franco-elveţiene(departamentul Doubs). Actualul preşedinte a fost ales în 1963.Vârsta-i este apreciată la 300 până la 350 ani. În anul 2009 avea49 m înălţime şi o circumferinţă de peste 4 m. Se înţelege de lasine că în jurul preşedintelui se desfăşoară toate festivităţilecâmpeneşti din cursul anului. Ce-i drept, numai atât timp câtacesta nu dă semne de slăbiciune. Odată ce se iveşte o creangăuscată, o crăpătură în scoarţă, un burete pe trunchi sau o ciocănitoarecare-l găureşte, i se pecetluieşte soarta.Cele ce urmează au fost descrise cu ocazia destituirii „Preşedintelui“,ales în 1923 (Guillermoz, 1993).În presa locală s-a publicat data şi ora ceremoniei. La datafixată „Preşedintele“ s-a văzut înconjurat nu numai de populaţiadin vecinătate, ci şi de un public venit din alte colţuriale Franţei. Nelipsiţi nici şcolarii cu dascălii lor şi silvicultorii,însoţiţi de o echipă de muncitori calificaţi. Prezenţi şipompierii, fanfara locală şi un poet, care i-a adresat un ultimsalut. Un reprezentant al prefecturii a subliniat importanţapădurii pentru buna înţelegere dintre popoarele vecine 1 .1 În primul război mondial au fost cazuri când, cu ocazia Crăciunului,silvicultorii beligeranţii au ieşit din tranşee spre a serba împreunăNaşterea Domnului.66