Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi CinegeticăPerdele forestiereEvaluarea eficienţei economiceşi ecologice a perdelelor forestierede protecţie a câmpuluiIlie Muşat1. Necesitatea perdelelor forestiere deprotecţie a câmpuluiEste cunoscut că, în etapa actuală, potenţialul bioenergetical solului nu este utilizat la întreaga lui capacitate, respectivrecoltele care se obţin sunt inferioare acestui potenţialActuala transformare, extrem de energică, a suprafeţei terestre,pe mari întinderi manifestată prin exploatarea excesivăa pădurilor, desţelenirea pământurilor virgine, transformareaneraţională a covorului vegetal sub presiunea industrializăriişi urbanizării, se reflectă negativ asupra proceselor deschimb din natură, asupra bilanţului energetic şi termodinamic,asupra circulaţiei maselor de aer şi asupra altor factorinaturali ce reglează producţia agricolă.Ca urmare, sunt dince în ce mai greu de stăpânit secetele, inundaţiile etc. Şi dacăinundaţiile poartă un caracter relativ local şi asupra lor sepoate acţiona prin măsuri operative (condiţia fiind ca acestemăsuri să fie într-adevăr realizate în fapt şi nu numai declarativla momentul producerii fenomenului, după care seuită de ele), secetele cuprind regiuni întinse şi afectează atâtdirect culturile agricole cât şi bilanţul hidric al regiunilor respective.Ori, după unele date (Vinogradov, 1983), în ultimeledecenii frecvenţa secetelor a crescut de opt ori, iar în uneleregiuni anii secetoşi au reprezentat 40% din totalul anilorluaţi în calcul. Neliniştitoare sunt şi previziunile specialiştilorprivind influenţa încălzirii globale în perioada următoare,nu prea îndepărtată.În asemenea condiţii, deşi solul este favorabil producţiei agricole,nu este asigurat celălalt factor necesar unei producţiiagricole corespunzătoare şi anume apa. Conform afirmaţiilorlui Wendt et al. (1970), factorul esenţial care limitează productivitateaculturilor agricole îl constituie inabilitatea noastrăde a utiliza apa pe care o primim prin precipitaţii,cea maimare parte din aceasta (40-75%) pierzându-se prin evaporare.Tot el îl citează pe Robins care, în 1948, spunea că evaporareaanuală este egală cu cantitatea de apă utilizată în aceeaşi perioadăde timp,pentru irigaţii,consum industrial, orăşenescşi public. În acelaşi sens se exprima încă în 1934 Zon Raphaelcare spunea că….”aproape 7/10 din ploaia care cade, oriundepe glob, provine din evapotranspiraţia de pe acesta şi numai3/10din evaporarea de pe suprafaţa oceanelor”.Specialiştii agronomi s-au străduit a reduce stresul pentruapă al plantelor cultivate prin măsuri agrotehnice iar pentrusporirea conţinutului de apă în sol prin reducerea spulberăriizăpezii de pe terenurile agricole cu ajutorul benzilor înierbate,mulcirii cu mirişte, panourilor mobile sau gardurilor vii.Cercetări comparative au arătat (Gonffith, 1976) că acestemăsuri nu sunt suficiente în anii secetoşi. Mai mult decâtatât, benzile de ierburi constituie un concurent pentru apăal culturilor agricole (Fryrear-1976). În ce priveşte panourilemobile, chiar perforate, au efect doar până la o distanţă decel mult 3H (Bhimaya-1973) şi ele necesită un mare volum dematerial pentru confecţionare şi un mare volum de muncăpentru manipulare (Muşat, 1998). Aceeaşi distanţă redusăde acţionare este valabilă şi pentru gardurile vii.Ieşirea din impas este considerată, pe plan mondial, ca fiindreprezentată de utilizarea funcţiilor de protecţie ale vegetaţieiforestiere, introducerea pe scară largă a perdelelor forestierede protecţie fiind recomandată şi de cel de al 2-leaCongres Forestier Mondial (Djakarta, 1978).Dar condiţiile climatice extrem de severe au silit unele popoaresă pună în practică această concepţie cu mult înainte,fie că aceste condiţii au fost reprezentate de vânturile extremde puternice şi reci (Danemarca), puternice şi uscate (MarilePrerii, SUA) fie de secetele prelungite. Cum este cazul Rusiei(12 ani foarte secetoşi în prima jumătate a sec 20), Japoniei(în 150 de ani au fost 25 excesiv de secetoşi, ceea ce a determinatmoartea întregului spor natural al populaţiei), Indiei,unde din 1800 până în 1919 au murit de foame, din cauza a19 secete foarte severe 34 milioane de oameni.În prezent, perdelele forestiere de protecţie a câmpului constituieun atribut al agriculturii pe tot globul pământesc, dela ambele continente americane, la Mongolia, cele două Korei,în China în Peninsula Arabă şi Africa. Şi dacă în ţăriledin nordul Africii clima şi nisipurile au forţat recunoaşterearolului perdelelor forestiere de protecţie, este cu atât maipilduitor exemplul unor ţari ca Elveţia, Olanda (protecţialivezilor, Ungaria (protecţia legumelor) Estonia (protecţiapăşunilor) ş.a.72