Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi CinegeticăConservarea naturiiBreviar informativ asupra stării ParculuiNaţional Bucegi la 20 ani de la oficializareCristian D. Stoiculescu1. ArgumentPentru conservarea şi protejarea pădurilor României prinarii naturale protejate au fost efectuate, preponderent deInstitutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Bucureşti,cercetări sistematice moderne finanţate din bugetul naţional.Astfel, iniţiate (Popescu-Zeletin, 1952), apoi parţialpunctate (Popescu-Zeletin, 1971), acestea au conturat încădin anul 1974 un sistem de parcuri naţionale (Oarcea, 1982)care, ulterior, a fost aprofundat (Oarcea, 1978), completat cualte categorii de arii naturale protejate (Doniţă, 1978, 1982,1987), justificat economic (Fevga, N., Oarcea, Z., Pătrăşcoiu,N., 1979), sistematizat, diversificat, extins şi fundamentatştiinţific (Stoiculescu,1989). Apoi, tot din iniţiativa silvicultorilor,rezultatele cercetărilor au fost oficializate prinOrdinele Ministerului Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător– MAPMI nr. 7 / 27.01.1990 şi 43 / 30.03.1990 dupănaţionalizarea pădurilor (1948) şi zonarea acestora (HCM nr.114/1954), constituirea celor 13 parcuri naţionale în fondulforestier (Ord. MAPMI nr.7/1990) reprezintă al treilea act deimportanţă istorică în evoluţia economiei forestiere româneşti.2. Valoarea naturalistică a MasivuluiBucegiParcul Naţional Bucegi, recunoscut prin Ordinul susmenţionat,aflat sub raportul biodiversităţii în fruntea parcurilornaţionale din România şi între cele reprezentative la nivelEuropean (Stoiculescu, 2005), a fost evidenţiat imediatîn publicaţiile internaţionale de profil (IUCN, 1990 a, b, c;1991; 1993;1994; EEA, 1995 etc.). Deşi reoficializat succesiv(Legea nr. 5/2000, HGR nr. 230/2003, Ord. MAPAM nr.552/2003 etc.), a fost sub-clasat arbitrar in “parc natural”(HGR nr. 230/2003).Gravitatea acestei sub-clasări arbitrare e cu atât mai condamnabilăcu cât Parcul Naţional Bucegi se situează net înfruntea tuturor parcurilor naţionale şi parcurilor naturaleromâneşti din cel puţin 13 puncte de vedere, precum: (1) al„numărului de taxoni endemici de plante superioare”, (2) „alnumărului de elemente peisagistice relevante” şi (3) „al habitatelorspecifice”, fiind totodată (4) „unul din cele mai puţinafectate mari arii naturale protejate de regimul de gestionarepracticat până la oficializare” (Coandă, Stoiculescu, 2003,2005), (5) „Aparţine arealelor carpatine prioritare pentruconservarea biodiversităţii cu o valoare foarte înaltă a acesteia”(Webster et al, 2001). (6) „Deşi acoperă sub 0,2 % dinsuprafaţa ţării, totuşi concentrează: 4 (44 %) din cele 9 etajebioclimatice, 36 (17 %) din cele 212 tipuri de staţiuni forestiere,47 (15 %) din cele 306 tipuri de pădure, la care se adaugăîncă 9 tipuri de pădure locale nemenţionate în literatură, 13(26 %) din cele 50 formaţii forestiere, precum şi 1.243 (35 %)din cele 3.600 specii vegetale superioare din România, cu odensitate medie de peste 250 ori mai mare decât media peţară” (Stoiculescu, 2003). În afara acestora, aici sunt concentrate:(7) „91 % din totalul fitoendemitelor carpatice, (8) 56% din fitoendemitele Carpaţilor româneşti” (Morariu, 1977),(9) parte proprii numai Bucegilor (Doniţă, 1969); (10) „bioendemitelocale, specii şi asociaţii glaciare relictare” (Beldie,1967), (11) 50 % din speciile vegetale protejate (Ştefureac,1976) şi (12) „25 % din speciile animale protejate în România”(Stoiculescu, 1994, 2003), din care numeroase „elementebiogeografice unice sau foarte rare în România, uneleaflate la limita arealului lor continental sau mondial” (Beldie,1967). De asemenea, (l3) aici, între 770 m (Valea Glăjăriei)şi 2.505 m altitudine (Vf. Omu), se conservă în succesiuneaaltitudinală originară întreaga gamă de ecosisteme naturale,inclusiv virgine şi cvasivirgine, de la aninişuri şi făgete, labrădete, amestecuri de fag cu răşinoase, molidete, laricete,şi zâmbrete pure şi/sau amestecate, jnepenişuri şi tufişurisubalpine, până la pajiştile alpine, cu habitate protejate şibiotopuri caracteristice.3. Gestionarea Parcului NaţionalBucegiDupă recunoaşterea Parcului Naţional Bucegi, exclusiv înfondul forestier, cu suprafaţa totală de 35.700 ha (MAPMI,1990 a; IUCN 1990 a, c, 1993; Toniuc et. al, 1992 etc.) şi suprafaţa“Zonei de rezervaţie integrală” de 9.000 ha (MAPMI,1990 a), respectiv de 9.686 ha, rezultată prin aplicarea Ord.MAPMI nr. 7/1990 (Stoiculescu, 2003), parcul a fost supusunei erodări sistematice. Suprafaţa totală, inclusiv din afarafondului forestier, a fost redusă întâi la 35.700 ha (Legea nr.5/2000), apoi la 32.496,8 ha (PNB 2011). Suprafaţa „Zoneide rezervaţii integrale” din fondul forestier a fost diminuată42