Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Anul XVI | Nr. 28 | 2011encore 15 % de perte d’aiguilles. Le taux de calcium des aiguillesd’un an est passé de 0,28 % à 0,53 et celui de magnésiumde 0,06 à 0,13 (Bonneau et al., 1992; Lebourgeois et al., 1993,Bonneau, 1993)).Des opérations pilotes ont été menées en 1991 sur des surfacesplus importantes de sapinières ou de pessières, sur unesurface totale de 200 ha. Sur l’une d’elles, aux environs deRemiremont, a été épandue par hélicoptère de la dolomiebroyée à 80 microns, à raison de 1.500 kg/ha. Le reverdissementet la persistance des aiguilles ont été générales, cespeuplements recouvrant une parfaite santé. De plus deshêtraies incluses dans les surfaces traitées ont échappé à ladéfoliation qui a atteint, quelques années après, l’ensembledes peuplements de hêtre dans les Vosges. Plus tard une nouvelleopération sur 200 ha visait à réduire l’acidité des eauxdes petits cours d’eau et à y réactiver la vie biologique. Lesuccès a été rapide dans les bassins granitiques mais il n’ya pas eu d’amélioration dans les bassins sur grès, les eauxrechargées en calcium et magnésium s’étant infiltrée trèsprofondément dans des fissures.Plusieurs milliers d’hectares de sapinières et de hêtraies sontencore aujourd’hui justiciables de tels traitements, mais lesgestionnaires, occupés à remédier aux conséquences destempêtes de 1999, n’ont pas programmé de nouveaux épandagesd’amendements calcaro-magnésiens. Cependant desépandages ont été faits avec succès en Ardenne primaire oùles peuplements d’épicéa souffraient aussi de défoliation etde jaunissement. BibliographieGelpe J., Illy G., 1973: Résultats d’essais de fertilisation de peuplementsadultes de Pin maritime Revue forestière française, 25, (1), 35-40.Landmann G., Bonneau M., Adrian M., 1987 : Le dépérissement du sapinpectiné et de l’épicéa commun dans le massif forestier vosgien estilen relation avec l’état nutritionnel des peuplements ? Revue forestièrefrançaise, XXXIX, (1) : 5-11.Bonneau M., Landmann G., Adrian M., 1992 : La fertilisation commeremède au dépérissement des forêts en sol acide : essais dans les Vosges.Revue forestière française, XLVI, : 207-223.Lebourgeois F., Becker M., Bonneau M., 1993 : Influence d’une fertilisationminérale sur la croissance radiale de sapinières dépérissantes dansles Vosges. Revue forestière française, XLV, (6), 639-650.Bonneau M., 1993: Fertilisation sur résineux adultes dans les Vosges :composition foliaire en relation avec la défoliation et le jaunissement.Annales des Sciences forestières, 50, 159-175Bonneau M., 1995: Fertilisation des forêts dans les pays tempérés. Théorie,bases du diagnostic, conseils pratiques, réalisations expérimentales.École Nationale du Génie Rural, des Eaux et des Forêts, 14 rue Girardet,Nancy. 367 pages.Bonneau M., 2009: Les analyses de sol et le diagnostic foliaire commeindicateurs de gestion durable. Revista de silvicultura si cinegenetica,ANUL/XIV/2009 25 – 29.RezumatCe fel de păduri necesită fertilizări ? Prin ce mijloace ?Fertilizările sunt necesare în anumite păduri, în care analizele de sol şi cele foliare (Bonneau, 2009), indică un nivel insuficiental alimentaţiei minerale.La plantare şi la puţin timp după instalarea regenerării, se practică fertilizări, cu doze moderate, cu elementul cel maideficitar (la care se poate adăuga al doilea element deficitar). După câţiva ani, se aplică încă un aport de îngrăşământ, cucondiţia să se evite o creştere excesivă a ramurilor sau o alungire prea mare a creşterii terminale, care trebuie să rămânăvertical şi robust. O asemenea fertilizare iniţială aduce economii la degajări. Fertilizările se pot practica şi în plantaţiilesau seminţişurile naturale în vârstă de câţiva ani, unde dozele pot fi mărite, căci rădăcinile sunt mai bine dezvoltate.Corectarea energică a deficitului în nutriţia minerală este utilă în nuielişuri şi prăjinişuri, deoarece elementele minerale acumulateîn tulpini şi rădăcini constituie rezerve care vor fi folosite mai târziu. Dar, pentru metabolizarea îngrăşămintelorsau amendamentelor aplicate este necesară îmbunătăţirea mediului aerian, prin reducerea numărului de tulpini la hectar.În stadiul de codru, fertilizările se fac mai moderat, vizând menţinerea potenţialului nutritiv al solului, pentru că elaborarealemnului se face cu un consum mai mic de elemente nutritive (lemnul produs în anii precedenţi începe să evoluezeîn duramen, prin migrarea centrifugă a elementelor, în beneficiul noilor inele anuale). Se recomandă adăugarea tuturorelementelor nutritive, cu excepţia celor în exces, punându-se accentul pe cele cu disponibilitate limitată. În acest stadiu,se urmăreşte ameliorarea calităţii tehnologice a lemnului, prin obţinerea unui lemn cu următoarele caracteristici:• cu inele anuale strânse, bun de gater sau pentru mobilă, în cazul stejarilor, sau cu rezistenţă mecanică ridicată, încazul răşinoaselor;• cu inele mari şi regulate, uşor de derulat, în cazul fagului (în România se pot aplica fertilizări în doze mari, cu condiţiaca, costul intervenţiei să nu depăşească valoarea suplimentului de recoltă sperată);• pentru celuloză, fabricarea hârtiei şi panourilor sau pentru foc, în crânguri, unde contează masa produsă; în acest caz,doza de fertilizant şi amendament nu depinde de rentabilitate, ci de politica generală, care decide dacă economia însechestrarea carbonului justifică subvenţia pentru producţia de biomasă suplimentară.În codri, din perioada în rând de regenerare, nu se recomandă fertilizări pentru a se evita, după tăierea definitivă, o invadarea speciilor ierboase, care concurează seminţişul.17