Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

teptându-se o nouă fructificaţie, dar s-a dovedit a fi o greşealăde cultură la care s-a renunţat de mult. Arboretul parentala fost extras, de regulă, prin două tăieri, prima cu caracterde tăiere de deschidere prin care s-a extras între 15-60% dinmasa lemnoasă, iar la ultima, cu caracter de racordare, princare s-a extras şi restul de arboret rămas între ochiuri.Considerăm că numărul mic de tăieri în arboretele exploatabile(2-3), mărimea ochiurilor (de regulă de 2 H sau mai multla axa mare) şi mai ales necorelarea tăierilor de deschidere cumersul fructificaţiei la stejar în toate cazurile au fost factoriprincipali care au grevat buna reuşită a regenerării naturale,obligând la întârzierea întemeierii noilor arborete tinereşi la sporirea măsurilor tehnice vizând dirijarea dezvoltăriiseminţişului.În arboretele încadrate la lucrări de conversiune s-a folositconversiunea directă prin semănături sub masiv în ochiuride 2.500-3.500 m2 executate toamna în rigole sau cuiburi,utilizând, în medie, 300-400 kg ghindă la ha. Anterior sauconcomitent cu executarea semănăturilor s-a procedat şi laextragerea subarboretului şi a unor eventuale seminţişuripreexistente neutilizabile.În ochiurile însămânţate arboretul a fost extras în două reprize:prima la instalarea seminţişului când s-a extras pânăla 60% din volum, iar următoarea la 1 sau 2 ani de la primatăiere. Cu alte cuvinte şi în cazul conversiunii prin îmbătrânire,perioada de exploatare a fost tot de 3-4 ani.În conducerea tăierilor şi a regenerării, personalul silvic deteren a avut în vedere reducerea pierderilor de ghindă provocatede şoareci şi mistreţi, ca şi evitarea tendinţelor de accentuarea fenomenului de uscare a arborilor, de înmlăştinaresau uscare excesivă a ochiurilor însămânţate şi de înlăturarea păşunatului.La scară mai mică s-a practicat şi crângul simplu cu tăierirase pe parchete, precum şi tăierile rase de refacere şi/sausubstituire în arboretele derivate din zonă.Din experienţa organelor silvice locale se pot desprinde câtevaconstatări de fond şi anume:• în dirijarea procesului de regenerare este suficient ca seminţişulde stejar să ocupe în compoziţia de regenerarepână la 0,4-0,6 pentru a spera la amestecuri viitoare eficientepolifuncţional şi stabile ecosistemic;• în arboretele parcurse cu tăieri de deschidere, lucrărilede exploatare se pot încheia în cca. 3-4 ani, lăsând libertatedeplină de dezvoltare seminţişurilor instalate;• tăierile de racordare se pot executa după 3-4 ani de latăierea de deschidere, dar trebuie să se coreleze şi cuponderea suprafeţei regenerate, de minimum 60%–70%,reducând astfel volumul împăduririlor ulterioare, întârziereaintemeierii noului arboret în locul celui exploatatşi, deci, preluarea de către noul arboret constituit a funcţiilorşi a continuităţii pădurii în timp şi spaţiu.• mărimea ochiurilor deschise poate varia între 2.500-3.500 m2, fiind preferate ochiurile eliptice având diametrevariabile, până la 45-55 m, dar şi mai mici acolo şiatunci când starea arboretelor şi condiţiile staţionale oimpun şi cu distanţe între ochiuri de 70-100 m;25Anul XVI | Nr. 28 | 2011• organele silvice de teren sunt responsabile de respectarearegulilor silvice în procesul de exploatare şi de prevenire(înlăturare) a pagubelor produse prin exploatareseminţişului, solului şi eventual arborilor rămaşi, precumşi de extragerea integrală a arborilor cu valoare deutilizare redusă sau a preexistenţilor;• în timpul procesului de exploatare-regenerare, păşunatultrebuie interzis, iar efectivele de vânat erbivor adusela limite rezonabile;• de câte ori apare necesar se vor executa lucrări de combaterea unor dăunători dacă aceştia pot pune în pericolreuşita regenerării;• în ochiurile complet regenerate şi în care s-a încheiatparţial starea de masiv este oportun să se intervină cuprima degajare parţială în vederea reglării raporturilorintra şi interspecifice în populaţia juvenilă existentă:â• practica a demonstrat că reuşita aplicării tratamentelorreclamă asigurarea stabilităţii personalului de teren,precum şi asigurarea materială a executării lucrărilornecesare de dirijare a dezvoltării seminţişului.5. Aplicarea în continuare a tratamentelorîn arboretele din Câmpia VlăsieiAvând în vedere sarcinile gospodăririi durabile a pădurilordin această zonă, precumpănitor încadrate în grupa I funcţională,subgrupa a IV a, de protecţie socială, precum şi experienţalocală dobândită în aproape un secol de aplicare a unorvariate tratamente, considerăm oportună orientarea actualăvizând alegerea, adoptarea şi aplicarea unor tratamente maiintensive, chiar dacă reclamă eforturi şi costuri sporite încomparaţie cu alte tratamente extensive.Fără a insista asupra acestui subiect de reală importanţă teoreticăşi practic-aplicativă, ne rezumăm doar la câteva opiniiprivind orientarea în continuare privind adoptarea şi aplicareatratamentelor în arboretele din Câmpia Vlăsiei dintre care:• o sarcină de primă importanţă, valabilă pentru pădurilede stat, dar şi private, pentru fondul forestier, dar şipentru vegetaţia din afara fondului forestier este legatăde păstrarea integrităţii structurale şi funcţionale a arboretelorşi a vegetaţiei forestiere şi ameliorarea în continuare,inclusiv creşterea ponderii acestora în viitor laprocente mai mari de 15% prin întemeierea de arboretenoi în terenuri care au devenit inapte altor moduri deutilizare eficientă.• conservarea şi apărarea covorului verde din zona intravilanăşi mai ales periferică a Bucureştiului, precum şiameliorarea structurală şi funcţională a fondului forestierdin zona periferică a municipiului extins dar şi poluatîn prezent;• adoptarea de către proprietarii de păduri şi realizarea decătre corpul silvic din zonă a unor lucrări de reconstrucţieecologică, atât în zona intravilană, cât şi în fondulforestier din apropierea Bucureştiului, prin mobilizareafondurilor şi mijloacelor necesare realizării acestor lucrăride mare utilitate şi eficienţă viitoare;• analiza responsabilă de către corpul silvic a experienţei