Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Anul XVI | Nr. 28 | 2011Conţinutul în zinc al acelor de molid este următorul: la altitudineade 878 m conţinutul este de 54,30 ppm, de 1,10 orimai mic decât pragul de toxicitate (60 ppm); la altitudinea de975 m conţinutul de 54,05 ppm zinc, este de 1,11 ori mai micdecât pragul de toxicitate şi odată mai mic decât conţinutulde zinc de la altitudinea de 878 m.La altitudinea de 1491 m conţinutul de zinc este de 55,90 ppmZn, de 1,07 ori mai mic decât pragul de toxicitate şi de 1,03mai mare decât conţinutul de zinc de la altitudinea de 975 m.Intervalul optim al conţinutului de zinc este cuprins între15 ppm şi 60 ppm; peste valoarea de 60 ppm se considerătoxicitate şi sub valoarea de 15 ppm apare carenţă. În cazulde faţă, în Parcului Naţional Piatra Craiului, valoarea mediede 54,75 ppm Zn este cuprinsă în intervalul optim fiind de1,09 ori mai mică decât pragul de toxicitate.Se poate spune că în ceea ce priveşte conţinutul de zinc înacele de molid, aerul din Parcului Naţional Piatra Craiului nueste poluat cu zinc.2.7. Conţinutul în natriual acelor de molidConţinutul în natriu al acelor de molid cuprins între valoareade 50 ppm şi 200 ppm se consideră optim, peste valoarea de200 ppm se consideră că este poluare.Poluarea cu natriu, puternică în Braşov, de 706,2 ppm Na, de3,5 ori mai mare decât pragul de toxicitate şi poluarea dinZărneşti care şi ea depăşeşte pragul de toxicitate de 1,3 ori(262 ppm) nu afectează Parcul Naţional Piatra Craiului.ppm82,682,582,482,382,282,182,582,382,57Altit 878m Altit 975m Altit 1491mFig. 9. Conţinutul în natriu al acelor de molidSodium content in Norway spruce needlesÎn UP VI, ua 59, 60 din Parcul Naţional Piatra Craiului, laaltitudinea de 878 m conţinutul de natriu în acele de molideste de 82,5 ppm, de 2,42 ori mai mic decât pragul de toxicitate(200 ppm), la altitudinea de 975 m conţinut este de 82,3ppm natriu, de 2,43 ori mai mic decât pragul de toxicitate şiodată mai mic decât conţinutul de la altitudinea de 878 m. Laaltitudinea de 1491 m, conţinut este de 82,57 ppm natriu, de2,42 ori mai mic decât pragul de toxicitate şi odată mai maredecât conţinutul de natriu de la altitudinea de 975 m.Valoarea medie a conţinutului de natriu de 82,45 ppm estede 2,42 ori mai mică decât pragul de toxicitate (200 ppm)şi se află cuprinsă în intervalul optim (50 ppm – 200 ppm),prin urmare se poate presupune că aerul din Parcul NaţionalPiatra Craiului nu este poluat cu natriu.2. 8. Conţinutul în fluoral acelor de molidAcidul fluorhidric (HF) este un gaz fără culoare, coroziv, cumiros înţepător, toxic. În apă se dizolvă numai sub influenţaunui acid puternic.ppm0,120,10,080,060,040,0200,050,020,12Altit 878m Altit 975m Altit 1491mFig. 10. Conţinutul în fluor al acelor de molidFluorine content in needles of Norway spruceFluorul este considerat cel mai periculos poluant al mediului,o substanţă otrăvitoare severă, folosită şi în timpul războiuluirece (Bryson, 2004).În literatura de specialitate se consideră, în general, că limitamaximă admisibilă pentru plante este de 15-20 ppm ( mg F/subst. uscată) (ICPA).Emisiile de fluor deversate în aer, nu numai că sunt cele maiagresive, dar ele pot afecta în măsură egală fiziologia şi morfologiaplantelor.În general, tulburarea fiziologiei plantelor precede apariţiasimptomelor morfologice (Pollanschutz, 1969). Astfel, metabolismulapei poate indica o intoxicare cu fluor, chiar dacăacesta se află în cantităţi foarte mici: 0,2-0,25 ppm (Navara,1969). Fluorul atmosferic poate bloca amilaza, determinândschimbări în conţinutul substanţelor acumulate în procesulde fotosinteză, în primul rând al amidonului (Adams etEmerson, 1961).Identificarea efectelor exterioare provocate este destul de dificilădeoarece fluorul nu intervine în metabolismul vegetaţiei,respectiv în circulaţia sevei. El pătrunde în celulele parenchimuluifoliar prin stomate, dar nu este utilizat de plantă.Fluorul absorbit la nivelul suprafeţei frunzelor, este vehiculatprin activitatea ţesuturilor parenchimatice către marginilesau vârful limbului care, intoxicate, mor (se necrozează).Cantitatea fluorului absorbit la extremităţile frunzei estemai mare decât la mijlocul frunzei, din cauza deformării suprafeţeide difuziune a aerului în jurul extremităţilor proeminente.Ca urmare a translocării fluorului de-a lungul ţesuturilorparenchimatice, îngălbenirile şi apoi necrozele brun deschispână la negre (uneori roşcate) apar localizate întotdeauna la:• extremitatea frunzelor lungi şi înguste: la brad, molid,pin silvestru, larice, frunzele de pecetea lui Solomon,genţiană ş.a.;• marginea frunzelor întregi: fag, nuc, iederă, lăcrămioare ş.a.;• extremitatea lobilor: paltin, ferigă (Abgrall et Soutrenon,1991).57