<strong>Revista</strong> de <strong>Silvic</strong>ultură şi Cinegeticăcu PV, luând în considerare gradul de naturalitate (autenticitate),o suprafaţă minimă de 50 ha, diversitatea structuralăşi de vârstă a arborilor şi arboretelor, prezenţa lemnuluimort şi existenţa unor limite naturale.dar şi ale cercetătorilor români (Radu, 1996; Giurgiu, 1999;Stoiculescu, 1999), ele merită a fi desemnate ca Situri ale PatrimoniuluiNatural European şi chiar Mondial.Fig. 2. Ghidul metodologicGuide book of criteria for the selection and ecological assessment ofvirgin forestsConcomitent pentru descrierile standard, evaluarea ecologică,clasificarea şi ierarhizarea pădurilor selectate ca PV, s-aufolosit 4 serii de indicatori principali, referitori la: 1). Gradulde naturalitate, suprafaţa şi limitele; 2). Reprezentativitatea,diversitatea biologică şi absenţa unor pericole potenţialepentru naturalitatea şi continuitatea acestor păduri; 3). Numărulspeciilor protejate şi/sau ameninţate, ca şi valoarea resurselorgenetice din aceste păduri şi 4). Accesibilitatea, stabilitateaşi existenţa unor zone tampon în jurul PV selectate.Este cunoscut faptul că, ulterior, gradul de naturalitate, compoziţiaspeciilor de arbori, speciile cu statut vulnerabil şi prezenţalemnului mort au fost atestaţi ca indicatori ai Managementuluidurabil al pădurilor de către Conferinţele Miniştrilorprivind Protecţia Pădurilor din Europa (MCPFE 2002,2003) la care ţara noastră a participat la nivel corespunzător.Pe baza metodologiei amintite, proiectul PINMATRA 4 s-a încheiatîn anul 2004, iar rezultatul final al inventarierii a fostdescrierea, evaluarea şi cartarea a 3402 situri/poligoane cusuprafaţa >50 ha, ce însumau o suprafaţă totală de 218.494ha PV, existente la acea dată în România (Biriş & Veen (eds)2005). Datorită acestei suprafeţe notabile – în care nu au fostincluse grupurile de u.a. cu suprafeţe mai mici de 50 ha – Româniaeste ţara cu cea mai mare întindere de PV din Europa(cu excepţia Rusiei). Totodată, datorită gradului lor înalt denaturalitate, a diversităţii lor specifice, a amplitudinii altitudinaleşi, nu în ultimul rând, a prezenţei unor populaţiifaunistice (de urşi, lupi, cerbi, vulturi, cocoşi de munte, ciocănitoriş.a.), emblematice şi specifice acestui tip de păduri,PV din România au căpătat o importanţă europeană şi chiarmondială şi, aşa cum se subliniază în raportul final al proiectului,în articolele experţilor străini menţionaţi anterior,aplică pădurilor selectate şi servesc la stabilirea valorii lor (biologice,ecologice, ştiinţifice etc.) şi la ierarhizarea lor cu ajutorul unorindicatori cantitativi sau descriptivi.4 Proiecte PINMATRA similare s-au derulat în anii următori înBulgaria şi Ucraina şi, demn de menţionat, este faptul că metodologiade inventariere şi evaluare elaborată de noi a fost preluată înmare măsură şi de vecinii noştri de la sud.Fig. 3. Pădure virgină de fag în Rezervaţia „Izvoarele Nerei” din ParculNaţional „Semenic – Cheile Caraşului”, iunie 2005 (Foto B. Boisson)Old – growth Beech Forest „Nera’s Sources”(Semenic – Cheile CaraşuluiNational Park)Fig. 4. Pădure virgină de brad, molid şi fag în Rezervaţia „Gemenele”din Parcul Naţional Retezat (Foto J. T. de Smidt)Old-growth Silver fir, Norway spruce and European beech Forest– Gemenele Reserve, Retezat National Park Pe parcursulproiectului, precum şi în continuare, s-au elaborat şi publicatşi alte broşuri, articole şi materiale documentare privind PVdin România de către: Biriş, Doniţă, 2002; Biriş, Radu, Coandă,2002; Radu, 2004; Radu et al., 2004; Radu, Boisson, 2007.Fig. 5. Broşuri de popularizare a pădurilor virgineThe booklets: „Romania’s old-growth Forests: Myth or Reality” and“Nature’s Sanctuaries and Biodiversity’s Treasures”32
Fig. 6. Suportul de curs şi albumul privind pădurile virgine„Conservation of virgin forest” and „Secular forests: heritage to be preserved!”Însă, din păcate, ca şi în cazul altor planuri – judicioase şi binedocumentate privind ocrotirea patrimoniului nostru natural saudezvoltarea durabilă a diferitelor ramuri ale economiei naţionale,atât strategia cât şi planul de conservare al PV, elaborate la încheiereaproiectului, au rămas la nivel de propuneri nefinalizate. Aceeaşisoartă a avut-o şi propunerea de înfiinţare în ţara noastră aunui centru internaţional pentru studierea pădurilor virgine, încadrul EFI (Institutul Forestier European, cu sediul în Finlanda 5 ).În prezent, ultimele fragmente ale întinselor PV de odinioară suntşi ele supuse, ca şi restul pădurilor noastre – unor puternice presiunieconomice, exploatării şi fragmentării lor, cu efecte dezastruoaseasupra naturalităţii şi biodiversităţii lor.Numai localizarea lor în cuprinsul ariilor naturale protejate, actuale şiviitoare (parcuri naţionale / naturale, rezervaţii şi situri Natura 2000)le poate salva, cu condiţiile sine qua non ca reţeaua acestora să nu fieafectată şi ca prin planurile de management ale acestor arii naturale– care aşteaptă de mult să fie aprobate – să se acorde şi PV statutulcorespunzător de protecţie strictă.3. Criterii şi indicatori noi în evaluareaecologică a pădurilor virgine şi a calităţiigestiunii lorRelativ recent, în lucrarea sa de sinteză, Daniel Vallauri abordeazăun evantai larg de aspecte privind criteriile şi indicatorii de evaluarea pădurilor şi a calităţii gestiunii lor.Autorul porneşte de la constatarea că biodiversitatea 6 – conceptulmajor, care începând din 1990 a întruchipat ideea de natură – afolosit, de cele mai multe ori, într-un sens restrâns şi a prezentatnumai una din cele patru noţiuni care explică modul de funcţionareal naturii, limitându-se numai la diversitatea biologică (redatăprin liste de specii).În felul acesta, sunt neglijaţi ceilalţi trei vectori importanţi ai Naturii:organizarea, complexitatea şi spontaneitatea naturii vii.În domeniul ecosistemelor forestiere, oamenii de ştiinţă şi gestionariipădurilor au început să exprime dorinţa de a studia şi gestionaaceste ecosisteme urmărind principiul şi atributul imperativ, acelaal naturalităţii. Deşi vechi, acest termen este folosit numai recent în5 Un astfel de centru s-a înfiinţat recent în Croaţia6 Biodiversitatea sau diversitatea biologică redă varietatea speciilorvii ce populează biosfera, exprimată la diferite niveluri de organizarea Viului (genom, specie, comunitate, ecosistem, ecoregiune).33Anul XVI | Nr. 28 | 2011ecologie şi de aceea toţi termenii din titlul lucrării sunt definiţi deautor după cum urmează:Naturalitatea (naturalness) – ca un concept ecologic care sintetizeazăprocesele ecologice intrinseci ale naturii şi anume nu numaibiodiversitatea ei, integritatea funcţională, structura şi dinamicaei spontană şi autonomă. În cadrul acestui concept integrator semai pot distinge uneori mai multe noţiuni constitutive (componentecheie) precum: indigenatul, maturitatea şi continuitateaecologică.Reamintind pe larg rolul de transformator (de cele mai multe ori îndirecţii negative) pe care l-a avut în decursul timpului Homo sapiens– component viu (ca oricare altă specie) al Naturii – autorul promoveazăalte două noţiuni complementare: amprenta ecologică a uneiculturi umane 7 şi sentimentul naturii 8 .Analizând diferitele abordări ale naturalităţii (din punctele de vedereecologic, silvicultural, social, etic etc.) autorul propune şi defineştenoi subconcepte precum: gradientul naturalităţii ecologice,amprenta ecologică umană şi percepţia umană a sălbăticiei.Referitor la indicatorii naturalităţii din păduri, autorul stabileştemai întâi 10 nivele ierarhice de organizare a formelor de viaţădin păduri, începând cu populaţiile umane, continuând cu comunităţile(lemnoase, floristice, de mamifere, avifaunistice, fungice,entomologice, de licheni) şi încheind cu ecosistemul forestier şipeisajul. Pentru toate acestea se prezintă (tabelar şi separat) unnumăr total de 19 criterii şi 64 de indicatori posibili, din care niciunul nu este considerat universal, iar alegerea lor trebuie făcută încontextul dat.Spre exemplu pentru populaţiile ne-umane criteriile sunt: indigenatulşi maturitatea structurii demografice a arborilor dominanţi,ca şi ai altor specii animale sau vegetale, continuitatea habitatelorşi a speciilor animale. Dintre cei 10 indicatori posibili, menţionămselectiv: vârsta medie a arborilor dominanţi; ecartul diametrelor;piramida vârstelor la populaţiile de urs, lup, cerb; densitatea acestora;proporţia habitatelor forestiere favorabile unei specii date;numărul cuplurilor ce cuibăresc (în cazul speciilor indicatoare);locurile de rotire sau de naştere.În cazul ecosistemelor forestiere, cele 3 criterii propuse se referăla continuitatea reţelelor trofice pentru asociaţiile cheie, maturitateabiologică a solurilor şi continuitatea ciclurilor biogeochimicedin ecosistem. Dintre cei 7 indicatori posibili, în aceste ecosistememenţionăm: asociaţiile de animale mari (ierbivore, carnivore),numărul speciilor indicatoare ce asigură funcţionarea biologică asolului şi ciclurile elementelor chimice ale solului (N, P, C).Criteriile şi indicatorii posibili ai amprentei ecologice a unei culturi(respectiv impacturile negative sau pozitive) sunt stabiliţi separatpentru un număr de 7 categorii de impact şi se referă la: impacturiledin trecut; la cele actuale cu caracter general (căi de transport,habitate, energie, poluanţi, utilizări); impactul practicilor silvice; alactivităţilor vânătoreşti; dar şi al acţiunilor de protecţie a naturii;al folosinţelor recreative şi chiar al cercetării ştiinţifice. Aici se propunîn total 32 de criterii şi 84 de indicatori posibili, foarte diferiţi.7 Amprenta ecologică a unei culturi (Human ecological footprint)– sintetizează impactele, transformările (pozitive sau negative),perturbările sau degradările biodiversităţii şi a dinamicii Naturii,induse de o cultură (civilizaţie) umană.8 Sentimentul naturii (Human Perception of Wilderness sau WildernessExperience)