<strong>Revista</strong> de <strong>Silvic</strong>ultură şi CinegeticăAbstractResponse of Hylobius abietis to different natural and sinthetic atractants.Comparison of H. abietis responses to synthetic and natural attractants in baited pitfall traps was studied in differentareas of Bistra Working Unit. As natural attractants it was used fresh cut billets of Norway spruce and pine in two variants:billets only and in association with ethanol. As synthetic attractants it was used „Cluj” bait and „Witaschek” bait(alpha-pinene and ethanol, volumes 1:2). The experiment has been conducted in three different one-year logging area«A+1» during 6 weeks. It was used 6 pitfall traps on each area. After each 7-th day, attractants change the places in pitfalltraps one another as well as everyone, along the period of the experiments ( 6 weeks), to occupy every of the 6 places.Total catches of beetles on pitfall traps baited with synthetic attractants was twice higher as in pitfall traps baited withnatural attractants. Billets of Norway spruce and pine catch approximately equal. By adding ethanol to natural attractants,the catches increase three times as billets alone and 30-50% as synthetic attractants.Synergism between alpha-pinene and ethanol in attracting H. abietis has been confirmed. Baited pitfall traps withsynthetic attractants are preferable as the lures because involve standardized baits which enable reliable comparisonresults. Baited pitfall traps with synthetic and natural attractants as billets in association with ethanol can be an alternativeof classical bark traps.Keywords: Hylobius abietis, natural attractants, synthetic attractants, pitfall traps, Norway spruce, pine.82
Anul XVI | Nr. 28 | 2011Gestionarea pădurilorO privire actuală asupra puneriiîn valoare a păduriiPartea I. Despre gestiunea forestieră şi planificarea eiPetre Bradosche1. IntroducerePrin punere în valoare, în accepţiunea folosită în cadrul acestuiarticol, se înţeleg activităţile menite să ducă la realizareaobiectivelor pe care şi le propune gestiunea durabilă a pădurilor(A nu se confunda cu actul de punere în valoare practicatîn regimul comunist, care nu era decât marcarea arborilorde tăiat, volumele fiind stabilite prin plan de stat, cu ignorareaprevederilor din amenajament).Acest termen a fost folosit pentru prima dată în Româniade Bouquet de la Grye în raportul său din 1875 unde criticândimportanţa prea mare acordată amenajării pădurilordin Vechiul Regat (aflate într-o situaţie improprie pentru afi amenajate), se neglija punerea în valoare a arboretelor îmbătrânite,care îşi pierdeau valoarea pe zi ce trece, în timp cestatul era lipsit de veniturile de care avea nevoie şi pe carepotenţialul pădurii, îl putea oferi atunci.Cincisprezece ani mai târziu, alţi doi specialişti francezi constataucă nu s-au făcut progrese. Obiectivul la timpul respectiv,era esenţial economic, realizarea unei cantităţi maximede lemn de calitate corespunzătoare cerinţelor pieţei, concomitentcu asigurarea perpetuării pădurii prin respectareamăsurilor silviculturale; se urmărea de asemenea protecţiaapelor şi într-o oarecare măsură şi a solului.Sintetizând concepţia din timpul acela, prof. C. Broilliard(2010) recomanda să se facă un inventar detaliat al arborilorcare se puneau în vânzare, să se delimiteze suprafeţele concesionateşi în nici un caz să nu se vândă pădurea în bloc şinici la hectar, ci numai pe număr de arbori, prin adjudecăripe perioade succesive de zece ani, la preţuri în raport cu volumularborilor şi numai după construcţia prealabilă de cătreproprietar a căilor de transport şi a construcţiilor pentru cazareapersonalului forestier (Bradosche, 2008).Această concepţie cu caracter limitat economic, a evoluatodată cu dezvoltarea societăţii umane şi cu modificarea mediuluiterestru, spre multifuncţionalitatea pădurii.În ultima jumătate a secolului trecut, condiţiile mediuluiambiant ale planetei noastre s-au schimbat radical: la industrializareaintensă provocată de războiul mondial în SUA şiURSS, s-au adăugat doi noi emergenţi de poluanţi ai atmosferei,India şi China, şi deşi ponderea Europei şi a Japonieia scăzut, degradarea mediului terestru creşte în continuare.Principiile ştiinţei forestiere clasice, stabilite cu secole înurmă de Hartig pentru pădurile regale prusiene, cu un caracternet economic, sunt astăzi redefinite şi completate cuobiective sau priorităţi noi, de importanţă incomparabilămai mare decât cea din trecut.În România caracterul economic al activităţii forestiere nus-a prins; de la început silvicultura s-a limitat la paza şi lacunoaşterea pădurii, rareori completată cu operaţii culturale,silvicultorul neimplicându-se în gestiune. Ea a rămas o activitateaseparată, neintegrată în economia forestieră şi încea naţională, nici chiar atunci când a fost încorporată administrativîn acelaşi minister cu restul activităţilor forestiere.Degajându-i pe silvicultori de responsabilitatea gestiunii i-atransformat din agenţi tehnici în funcţionari de stat.Deţinător al unui bun dăruit statului de Al. I. Cuza, timp demulte decenii după înfiinţarea unui serviciu silvic, Statul avândut pădurile în bloc, în condiţii defavorabile din lipsa căilorde acces, pe perioade lungi de timp. Timidele încercăride exploatări în regie, care s-au făcut în perioada interbelică,n-au dat rezultatele scontate, dimpotrivă, gestiunea prosperăa unor păduri din provinciile alipite, s-a degradat prinimixtiunea Statului. După cel de-al doilea război mondial, înperioada regimului comunist, politica obţinerii de beneficiiimediat, a dus la supralicitarea pădurilor accesibile, prin tăierimasive şi concentrate, stabilite prin planurile anuale, dereglândşi mai mult distribuţia pe clase de vârstă, produsă înprimele două decenii ale secolului.2. Gestiunea forestierăConceptul de gestiune forestieră durabilă a fost enunţat laConferinţa Internaţională de la Rio (1992) şi preluat de forurileinternaţionale când a devenit evident că efectele gene-83
Change language