Revista revistelor - Societatea Progresul Silvic

Revista de Silvicultură şi Cinegeticănagement în concordanţă cu interesul naţional atemporal,adică în acord cu interesul generaţiilor viitoare, cu vocaţiaecologică şi cu legile naturii şi nu cu interesele unui grup mafiotde care nu vă leagă nimic. Altfel, riscaţi ca istoriografiasă vă consemneze negativ numele şi actele in analele demnitarilornaţionali şi europeni de mediu, iar perla coroaneialpine româneşti să ajungă în curând mahalaua şi maidanulde altitudine ale ţării lipsind viitorimea de zestrea naturalăfabuloasă moştenită de la precursori, concomitent cu ruinareaireversibilă a capitalului natural, singurul care mai poateatrage valuta nepoluantă.Vă rog să primiţi, Domnule ministru, expresia distinselormele sentimente.Cristian D. StoiculescuDomnului Laszlo Borbely, Ministrul Mediului şi Pădurilor7. Consideraţii finaleLa iniţiativa silvicultorilor, prin Ord. Ministerului Apelor,Pădurilor şi Mediului Înconjurător nr. 7/1990, Masivul Bucegi,a fost oficializat în fondul forestier ca „Parc Naţional”(35.700 ha, din care 9.686 ha „Rezervaţii forestiere integrale”).Ulterior, prin Legea nr. 5/2000, a fost redus arbitrar(32.663 ha, inclusiv terenuri din afara fondului forestier),iar prin Planul de Management (PNB, 2011), „Rezervaţiileforestiere integrale” au fost restrânse la 6.642,49 ha (68 %).Tot arbitrar, prin HG nr. 230/2003, a fost sub-clasat ca „ParcNatural”. Totodată, prin protocoalele primăriilor, terenuridin fondul forestier naţional au fost transferate abuziv înproprietate particulară şi în proprietate publică locală.În anul 1990, u.a. 42 B, (4,7 ha), a fost inclusă în „Zona derezervaţii integrale” a Parcului Naţional Bucegi. La fel ca şicele 2.231,7 ha, din U.P. V Obârşia Ialomiţei (Ocolul SilvicMoroeni). Totuşi, în anul 2003, odată cu subclasarea parcului,u.a. 42 B şi 1.362,4 ha (parte din cele 2.231,7 ha), au fostmenţinute în „Zona de conservare specială” (Tabelul 1). Inplus, aceste suprafeţe se află într-un teritoriu cu un dublustatut protectiv de interes naţional şi comunitar, respectivîn Parcul “Natural” Bucegi şi în Situl European omonim “Natura2000”. Ulterior, parte din cele 1.362,4 ha, inclusiv cele4,7 ha şi parte din u.a. 42 B, au fost deturnate arbitrar în„Zona de dezvoltare durabilă”, in realitate de „distrugere durabilă”,din jud. Dâmboviţa (1.352 ha) şi evidenţiate ca atareîn Planul de management al Parcului „Natural” Bucegi, oficializatprecipitat prin HG nr.187/2011. Acest act si valoareacapitalului natural existent în minusculul areal din u.a. 42B, protejat prin multiple poziţii din legislaţia naţională şi comunitară,demonstrează abuzul si corupţia.Contrar impacturilor antropice de peste 20 ani, viaţa sălbaticădin u.a. 42 B persistă în complexitatea ei iniţială. Suprimareafactorilor perturbatori va declanşa refacerea rapidă a biotopurilorşi habitatelor naturale, aşa cum s-a întâmplat în timpulPrimului Război Mondial, când munţii ţării au cunoscut linişteabinefăcătoare. Exemplul consemnat este elocvent şi repetabil:„Astăzi, aceste păşuni s-au refăcut şi chiar ameliorat,graţie păstrării (conservării, n.a.) lor forţate, în perioada 1914– 1920. Vara trecută (1920) am constatat cu satisfacţie o formidabilăspontaneitate a florei alpine şi o dezvoltare considerabilăa pădurii, care în multe locuri (Munţii Lăptici, Oboareleetc. din Masivul Bucegi) o iau atât de mult înaintea păşunilor,încât tind să ocupe cu totul anumite poieni” (Haret, 1976).Supusă la vot celor 13 membri prezenţi ai Consiliului ştiinţifical parcului, concluzia logică privind “adoptarea unui regimsever de conservare, prin suprimarea radicală a păşunatului,a campării turistice şi a celorlalte activităţi distructive” dinu.a. 42 B, a fost respinsă cu 8 voturi, contra 3 şi 2 abţineri.Deşi din cel puţin 13 puncte de vedere, Parcul „Natural” Bucegieste cel mai valoros areal montan naţional de relevanţăeuropeană, de opt ani i-a fost impus ruşinos un statut protectivinferior valorii patrimoniului său natural. In consecinţă,e supus unei gestionări contrare importanţei şi vocaţieisale ecologice. Asaltul antropic ruinător exercitat asuprapatrimoniului natural din Bucegi este un atentat calificat laavuţia naţională, un genocid premeditat care frizează violareaart. 11 din Constituţie, potrivit căruia „Statul român seobligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiilece-i revin din tratatele la care este parte” (respectiv Tratatulde aderare. Capitolul: 22 Mediu). Pentru normalizareasituaţiei existente se impun cu prioritate următoarele:a. Redarea statutul iniţial firesc de Parc Naţional MasivuluiBucegi;b. Suprimarea asaltului antropic asupra patrimoniului naturaldin Bucegi;c. Prevenirea actelor susceptibile de neloialitate ale membrilorconsiliului ştiinţific al parcului, prin remunerareaserviciului acestora, condiţionată de semnarea unei declaraţiiprivind conflictul de interese, conform practicilorfireşti (Anexa 3);d. Educarea ecologică a populaţiei prin programele şcolare,mass-media şi mai ales prin proiectele parcurilor;e. Înăsprirea prevederilor punitive legale şi supraveghereaaplicării ferme a legislaţiei etc.Luarea acestor măsuri va demonstra responsabilizarea şi solidarizareadecidenţilor cu avuţia naţională, în general şi cuimportanţa şi vocaţia patrimoniului natural al Parcului Bucegi(Anexa 4), în special. Totodată, vor perpetua puterea originarăde seducţie a Masivului Bucegi şi implicit exploatarealor turistică „moale”, aducătoare de valută nepoluantă, ceeace concordă cu preceptul biblic de protejare a Creaţiei Divine,cu interesul naţional atemporal, cu legile naturii şi cu instrumentelejuridice semnate cu U.E. şi contribuie la afirmareaprestigiului naţional şi perpetuarea identităţii naţionale înU.E. şi implicit a U.E. în lume.BibliografieAnonimus, 1942: Proces-Verbal nr. 36 luat în şedinţa Comisiunii MonumentelorNaturii ţinută în ziua de 26 ianuarie 1942 la Ministerul Agriculturiişi Domeniilor. Buletinul CMN. Bucureşti, Imprimeria Naţională, p.2.Anonimus, 1943: Tabloul monumentelor naturale din România decretatepână la data de 1 ianuarie 1944. Buletinul CMN. Bucureşti, ImprimeriaNaţională, p.21-27.Anonimus, 1994: Anuarul statistic al României 1994. (3 Rezervaţii ale Biosferei– 702.300 ha, 12 Parcuri Naţionale – 396.761 ha, 571 Rezervaţii naturale– 151.206 ha). Imprimeria Coresi, Piaţa Presei Libere, 1, Bucuresti, p: 59.Anonimus, 1995: Consiliul Consultativ REC România şi transparenţa ProgramuluiREC de finanţare locală. In: The Bulletin of the Regional EnvironmentalCenter for Central and Eastern Europe. Buletin / Română.Aprilie 1995, p.1.50