Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007 Grupul ...

Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, 2007o pantă a creşterii ceva mai abruptă pentru pacienţiicu funcţie ventriculară scăzută 3 . Dacă AV maximă programatăva fi prea mică, atunci capacitatea de efort vafi afectată. Dacă aceasta va fi prea mare, nu va creştesupli mentar debitul cardiac, fiind, în plus, periculoasăprin posibilitatea inducerii aritmiilor sau a ischemieimiocardice. Se apreciază creşterea AV la mers obişnuitcă trebuie să se realizeze cu 20 bătăi/min, iar la mersrapid cu 30-40 bătăi/min. La pacienţii cu FE mai mică de45%, programarea AV se va face la valori mai mici decâtla pacienţii cu FE normală. Posedând anumiţi senzori,aceste stimulatoare sunt programate astfel încât funcţiaadaptării frecvenţei, la un anumit moment determinatde senzor, să fie activată, pentru a continua până la ofrecvenţă maximă programată şi să inducă creştereafrecvenţei cardiace pe măsura necesităţilor 4,5 . Cei maifolosiţi senzori sunt senzorii de activitate (mecanici):cristale piezoelectrice, accelerometre, impedanţa transtoracică,dar şi senzori ce detectează frecvenţa respiraţiei, temperatura, intervalul QT, ca şi alte tipuri desenzori, a căror utilitate se evaluează în prezent (saturaţiaîn O 2a sângelui venos, presiunea în VD, pH şicontractilitatea cardiacă sau folosirea combinată amai multor senzori 6 ). Programarea se face prin testde efort cu dozarea gazelor sangvine fie protocolulstandard Bruce, fie testul de efort de intensitate mică(pro tocolul folosit: 2 min repaus, 6 min efort la 35 W, 3min recuperare), protocol în studiu pentru înlocuireatestu lui maximal. La pacienţii ce nu pot efectua efort lacovor, se foloseşte testul de mers de 6 minute, ce poatereproduce modificările apărute la un efort în condiţiireale 7 . Astfel, se fac testări seriate, în care trebuie să seaibă în vedere: activitatea fizică minimă ce declanşeazăcreşterea frecvenţei de stimulare, rata de creştere a frecvenţeide stimulare reactiv la efort, frecvenţa maximăce poate fi atinsă în cursul efortului şi rata de scădere afrecvenţei după oprirea efortului 8 .2. Evaluarea capacităţii de efort se face prin test clasicde efort sau prin test de mers de 6 minute, în acest felfiind posibilă reglarea mai fină a dispozitivului.3. Incompetenţa cronotropă este definită ca inca pacitateanodului sinusal să răspundă adecvat la efortde intensitate variabilă şi să atingă 85% din frecvenţamaximă corespunzatoare vârstei (220-vârsta) 6 . Termenuls-a folosit prima dată în legatură cu markeriiische miei miocardice. Se manifestă prin incapacitateasau întârzierea de a obţine AV maximă, instabilitateaAV la efort sau în perioada de recuperare, scădereainadecvată a frecvenţei 9,10 . Este asociată cu BCI,valvulopatii, fibri laţie atrială, operaţii cardiovasculare,S. Kontogeorgos şi col.Testul de efort pentru purtătorii de stimulatoare cardiacemedicaţie (beta blocante, amiodarona, digoxin, fără a fiînsă influen ţată de antiaritmice din clasa I sau IV) 11 şiarată un prognostic cardiovascular negativ 12 . Răspunsulcronotrop nu se poate aprecia la pacienţii în tratamentbeta blocant şi este, de asemenea, modificat la pacienţiicu anemie, hipovolemie sau decondiţionaţi fizic.Pacienţii cu incompetenţă cronotropă necesită implantarea de stimulator cu adaptare de frecvenţă, astfelîncât să se simuleze răspunsul fiziologic cronotrop alunui cord normal (indicaţie de clasa I) 1 . Protocolul carese foloseşte este un protocol la covor: se începe de la 1,5METs, în stadii de 2 minute, cu creştere la fiecare stadiude 1 MET pentru primele 10 min, apoi cu 2-3 METs lafiecare stadiu 12,13 .4. Testul de efort cu dozarea gazelor sanguine (testulde efort cardiorespirator): s-a folosit atât pentru selec ţiapacienţilor ce ar beneficia de pe urma terapiei de resincronizarecardiacă, cât şi pentru evaluarea rezulta teloracesteia. Constă într-un test de efort maximal, în timpulcăruia se măsoară consumul de oxigen, producţia deCO 2şi parametrii ventilatori. În studiul PATH-CHF,valoarea VO 2(consumul de O 2) a fost folosită pentruincluderea în trial (VO 2120 ms, Diametrul telediastolic VS>60 mm) 14 . S-a demonstrat că cei care aveau consumulde O 2mai mic de 14 ml/kg/min au beneficiat în urmaresincronizării în primul an de tratament. În plus, s-aevidenţiat postresincronizare creşterea VO 2în mediecu 1,5 ml/kg/min 15 .Acest parametru nu este încă inclus între criteriileACC/AHA/NASPE pentru resincronizare (IC clasa III/IV simptomatică, refractară la tratament medica mentos,cardiomiopatie dilatativă idiopatică sau ischemică,QRS >130 ms, Diametrul telesistolic VS >55 mm, FE