Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007 Grupul ...

Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, 2007toa rele: 1) experienţa favorabilă sau nefavorabilă afiecă rui pacient cu o anumită clasă de componenteatât în legătură cu scăderea tensiunii arteriale cât şi cuefectele adverse; 2) efectele medicamentelor pe factoriide risc cardiovascular în legătură cu profilul de risccardio vascular al fiecărui pacient; 3) prezenţa leziuniisub clinice de organ, afecţiunii clinice cardiovasculare,bolii renale sau diabetului care pot fi tratate cu anumitemedicamente mai favorabil decât cu altele; 4) prezenţaaltor dereglări ce ar putea limita folosirea anumitorclase de medicamente antihipertensive; 5) posibilitateade interacţiune cu medicamente folosite pentru altecondiţii prezentate de către pacienţi; 6) costul medicamentelor,fie pentru pacientul individual, fie pentrufurnizorul de sănătate. Consideraţiile legate de cost nutrebuie totuşi niciodată să predomine asupra eficienţeitolerabilităţii si protecţiei pacientului. Medicii trebuiesă prefere drogurile cu durată lungă de acţiune şi abilitateadovedită de a scădea eficient tensiunea arterială pe24 de ore cu o singura administrare pe zi. Simplificareatratamentului îmbunătăţeşte aderenţa la terapie 584 , întimp ce controlul eficient timp de 24 de ore al tensiuniiarteriale este important din punct de vedere prognosticalături de controlul tensiunii arteriale la cabinet 88 . Medicamentele cu acţiune lungă fac de asemenea efectulantihipertensiv mai omogen pe 24 de ore, astfel minimizândvariabilitatea tensiunii arteriale 585 .Criteriile afişate in această secţiune permit selecţiaunui anume medicament sau combinaţii de medicamentela numeroşi pacienţi. Condiţii favorizând saudefa vo rizând şi uneori contraindicând diverşi agenţisunt cunoscute şi afişate în detaliu în TABELELE 6 şi 7, siîn CASETA 11, în timp ce abordările terapeutice specificeanumi tor condiţii şi grupuri de pacienţi sunt discutateîn mai multe detalii în Capitolul 7.În alegerea iniţială a drogurilor, ca şi în modificărilede tratament ulterioare, o atenţie specială trebuie acordatăefectelor adverse, chiar şi când acestea sunt denatu ră pur subiectivă, deoarece efectele adverse suntcauza cea mai importantă de non-complianţă 584,586 . Efecteleadverse în timpul tratamentului antihipertensiv nusunt în întregime evitabile deoarece pot avea în parte onatură psihologică, fiind de altfel raportate şi în timpuladministrării de placebo 291 . Un efort consi derabiltrebuie dedicat totuşi limitării efectelor secun darelega te de medicaţie şi păstrării calităţii vieţii, fie prinschim barea tratamentului de la medicamentul responsabilla un alt agent sau prin evitarea creşterii inutilea dozei medicamentului folosit. Efectele secundare alediureticelor tiazidice, beta-blocantelor şi antagoniştilorGhidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007Ghid al Societăţii Europene de Cardiologiede calciu sunt dependente de doză în timp ce există ocreştere mică sau deloc a efectelor secundare ale antagoniştilorreceptorilor de angiotensină şi inhibi torilorECA legate de doză 587 .6.2.2 Monoterapie (CASETA 12)Tratamentul poate fi început cu un singur medicament,care trebuie iniţial administrat la o doză mică.Dacă tensiunea arterială nu este controlată poate fi datăfie o doză plină a agentului iniţial sau pacientul poatefi trecut pe un agent dintr-o clasă diferită (care trebuiede asemenea administrat într-o doză mică şi apoi întrodoză plină). Schimbarea pe un alt agent dintr-o clasădiferită este obligatorie în cazul în care primul agent nua scăzut tensiunea arterială sau a indus efecte secundareimportante. Această „monoterapie secvenţială“ poatepermite găsirea drogului la care fiecare pacient răspundecel mai bine, atât ca eficienţă, cât si ca tolerabilitate.Totuşi, deşi aşa numita „rată de responderi“ (reducereatensiunii sistolice şi diastolice ≥20, respec tiv 10mmHg) la orice agent în monoterapie este aproximativ50% 588 , capacitatea oricărui agent folosit singur de a atingevalorile ţintă ale tensiunii arteriale (