Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong>monoterapia să fie indicată. Trebuie subliniat că asociereaa două medicamente nu este în mod invariabil capabilăsă controleze tensiunea arterială şi folosirea a 3 sau4 medicamente poate fi necesară la mai mulţi pacienţi,în special la cei cu boală renală şi alte tipuri complicatede hipertensiune. Informaţii suplimentare asupraacestei abordări terapeutice vor fi disponibile dupăterminarea studiului ACCOMPLISH 598 , care comparăefectul pe morbiditatea cardiovasculară şi mortalitatea tratamentului iniţiat cu o combinaţie de doze fixe deun inhibitor ECA cu un antagonist de calciu sau undiuretic.7. ABORDAREA TERAPEUTICĂ ÎN CONDIŢIIPARTICULARE7.1 Vârstnici (Caseta 13)Pacienţii în vârstă, fie că au hipertensiune sistolodiastolică,fie hipertensiune sistolică izolată, beneficiazăde tratament antihipertensiv cu scopul de a reducemorbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară 294,471 . Acestfapt a fost demonstrat într-un număr larg de studiirandomizate care au inclus pacienţi în vârstă de peste60 sau 70 ani. O metaanaliză a acestor studii a arătat oreducere a evenimentelor cardiovasculare fatale şi nonfatale şi a accidentului vascular cerebral <strong>pentru</strong> pacienţiiîn vârstă de peste 80 de ani, deşi mortalitatea totală nua fost redusă 599 . Efectele benefice pe morbiditate darnu şi pe mortalitate la pacienţii foarte în vârstă au fostconfirmate recent în studiul pilot HYVET 600 .Studiile randomizate controlate care au arătat beneficiultratamentului antihipertensiv versus place bo saunici un tratament la pacienţii vârstnici cu hipertensiunesistolo-diastolică au utilizat fie un diure tic fieun betablocant ca primă linie de tratament 281,282,287,288 .O metaanaliză recentă sugerează că la vârstnici betablocantelepot avea un efect preventiv mai puţin pronunţatpe evenimentele cardiovasculare decât diureticele, dar la mulţi din aceşti pacienţi diureticele şibetablo cantele au fost utilizate împreună 601 . În stu diilede hiper tensiune sistolică izolată, prima linie cuprindeun diuretic 280 sau un blocant de canal de calciu dihidropiridinic284 . Tratamentul a fost iniţiat cu betablo cantedeasemenea în două trialuri chineze, unul cu hipertensiunesistolo-diastolică 285 şi altul cu hiperten siunesistolică izolată 286 , la care o alocare alternativă maidegrabă decât randomizată a fost utilizată. În toate acestestudii terapia activă a fost superioară placebo-ului saunon-tratamentului. Alte clase de medicamente au fostutilizate în studii în care medicamentele „noi“ au fostcomparate cu medicamentele „vechi“. Studiul STOP-<strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de CardiologieCaseta 13. Tratamentul antihipertensiv la vârstnici• Studii randomizate la pacienţii de peste 60 ani cuhipertensiune sistolo-diastolică sau hipertensiunesistolică izolată au arătat o reducere importantăa morbidităţii şi mortalităţii cardiovasculare carepoate fi obţinută cu tratamentul antihipertensiv.• Tratamentul medicamentos poate fi iniţiat cu diureticetiazidice, antagonişti de calciu, antagoniştide receptor de angiotensină, innhibitori de enzimăde conversie şi betablocante, conform ghidurilorgenerale. Studii specifice pe tratamentul <strong>hipertensiunii</strong>sistolice izolate au arătat beneficiul tiazidicelorşi antagoniştilor de calciu, dar subanalizeale altor studii au arătat de asemenea eficacitateaantagoniştilor de receptori de angiotensină.• Dozele iniţiale şi titrarea ulterioara a dozelor trebuiesă fie mai atent făcute datorită riscului crescutde efecte adverse în special la subiecţii foarte învârstă şi fragili.• TA ţintă este aceeaşi ca la pacienţii tineri,
<strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de Cardiologieanta gonistul receptorului de angiotensină losartanula fost mai eficient în reducerea evenimentelor cardiovasculare, în particular a accidentului vascular cerebraldecât beta blocantul atenolol, acest lucru fiind deasemenea adevă rat <strong>pentru</strong> pacienţii hipertensivi cu tensiunesistolică izolată 602 . SCOPE 307 a arătat o reducere aacci dentelor vasculare cerebrale nonfatale la pacienţiihiper tensivi în vârstă de peste 70 de ani cu un regimconţi nând antagonistul receptorului de angiotensinăcander sartan, în comparaţie cu pacienţii care au primitun tratament fără candersartan. O analiză a unui subgrupdin SCOPE a pacienţilor cu hipertensiune sisto licăizolată a arătat o reducere semnificativă de 42% a accidentului vascular cerebral la pacienţii trataţi cu can desartan 603 . Oricum se pare că beneficiile au fost demonstratela pacienţii în vârstă <strong>pentru</strong> cel puţin un reprezentant al câtorva clase de medicamente, de exempludiure tice, betablocante, antagonişti de calciu, inhibitorde enzimă şi antagonişti de receptor de angiotensină.Astfel există date insuficiente <strong>pentru</strong> alegerea agenţiloranti hi pertensivi în funcţie de o strategie bazată pevârstă 344 .Iniţierea unui tratament antihipertensiv la pacienţiivârstnici trebuie să respecte ghidurile generale. Înainteaşi în timpul tratamentului tensiunea arterială trebuie săfie măsurată în poziţie şezând şi în ortostatism deoareceriscul de hipotensiune ortostatică poate fi mai exprimatde medicamentele antihipertensive 604 . Pacienţii în vârstămai frecvent au alţi factori de risc, atingerea organe lorţintă şi condiţii clinice cardiovasculare şi non-cardiovasculareasociate faţă de pacienţii mai tineri. Aceastaînseamnă că alegerea primului medicament trebuie săfie mai precis corelată la caracteristicile individuale.Mai mult, mulţi pacienţi vor avea nevoie de două saumai multe medicamente <strong>pentru</strong> a controla tensiuneaarte rială în timp ce la vârstnici este adesea dificil de ască dea tensiunea sistolică sub 140 mmHg 492,605 .Tensiunea arterială diastolică optimă care trebuieobţi nută prin tratament nu este clar definită. Într-o analizăpost–hoc investigatorii din SHEP au evaluat rolultensiunii <strong>arteriale</strong> diastolice sub tratament la pacien ţiicu hipertensiune sistolică izolată 606 . Ei au concluzionatcă obţinerea unei tensiuni diastolice sub 70 mmHg şiîn special sub 60 mmHg, identifică un grup la risc înaltcare un prognostic mai nefavorabil. Ei au sugerat căaceasta se poate datora excesului de tratament. Oricumîn studiul Syst-Eur nu există nici o evidenţă de efectnegativ în cazul scăderii tensiunii diastolice la 55 mmHg(valoare sub care datele sunt insuficiente), cu excep ţiaistoricului de boală coronariană 607 . În acelaşi studiu oRevista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong>tensiune arterială diastolică joasă a fost asociată cu omortalitate noncardiovasculară mai mare şi în grupulplacebo, sugerând că riscul crescut al aces tor pacientinu este datorat excesului de tratament. O mortalitatecardiovasculară şi noncardiovasculară mai mare <strong>pentru</strong>valorile de tensiune diastolică şi sistolică sub 60 şirespectiv 120 mmHg a fost raportată intr-o metaanalizăpe câteva mii de pacienţi 487 . Aceasta sugerează că unrisc crescut iniţial ar putea fi responsabil de o reduceretensională excesivă şi nu invers. Sunt necesare alte studii<strong>pentru</strong> a determina până la ce nivel presiunea arterialăpoate fi scăzută in siguranţă la pacienţii vârstnici, şimai ales ce nivel de tensiune arterială diastolică poatefi acceptat cu scopul de a obţine un control optim al<strong>hipertensiunii</strong> sistolice izolate prin tratament.7.2 Diabetul zaharat (Casetele 14 şi 15)Diabetul prezintă două forme distincte, „tipul 1“ careapare de obicei la subiecţii mai tineri şi este caracterizatprin distrugerea celulelor beta şi un deficit absolut deinsulină, şi „tipul 2“, care este tipic <strong>pentru</strong> pacienţii maiîn vârsta şi este caracterizat prin scăderea capacităţiiinsulinei de a transporta glucoza prin membrana celulelormusculare scheletice, deşi deficienţe ale secreţieide insulină pot fi prezente. De departe cea mai comunăformă de diabet este tipul 2 care apare de 10-20 ori maifrecvent decât diabetul de tip 1 insulino-dependent, şiare o prevalenţa a <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> până la 70-80% 453 .Este bine stabilit că existenţa în acelaşi timp a <strong>hipertensiunii</strong><strong>arteriale</strong> şi a diabetului zaharat de orice tipcreşte substanţial riscul de afectare renală sau a altuiorgan, conducând la o incidenţă mai mare a accidentuluivascular cerebral, bolii coronariene, insuficienţei cardiacecongestive, bolii <strong>arteriale</strong> periferice şi morta litaţiicardiovasculare 454 . Cum a fost descris în capitolul 3.6.3,prezenţa microalbuminuriei este un marker precoce deboală renală 254 şi un indicator al riscului cardiovascularcrescut 178,186,248 . Datele despre protecţia cardiovascularăprin tratamentul antihipertensiv sunt limitate în tipul 1de diabet la care oricum există evidenţa că tratamentulconvenţional şi cu inhibitor ECA întârzie progresianefropatiei 434,608 .Datele disponibile discutate în capitolul 4.4 sugereazăfără îndoială că în diabetul de tip 2 scăderea tensiunii<strong>arteriale</strong> are un remarcabil efect protector cardiovascularindiferent de medicamentele utilizate 296,609 . Studii placebocontrolate cu rezultate pozitive au utilizat diure tice(adesea combinate cu beta-blocante), antagonişti decalciu şi inhibitori ECA. Aceasta conduce la concluziacă şi in diabet beneficiul cardiovascular este datorat