Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong>din Anglia a arătat că în ciuda faptului că majoritateacontraceptivelor orale utilizate în Anglia în 1994contineau o doza scazuta de estrogen, au existat valoritensionale ceva mai mari, dar semnificative (2,3/1,6mmHg) la utilizatoarele de contraceptive orale 637 . Întrunstudiu de cohortă prospectiv efectuat pe asistentemedicale din America, a fost documentată o dublarea ris cului relativ ajustat <strong>pentru</strong> hipertensiune la utilizatoarelede contraceptive orale 638 .Câteva studii caz-control efectuate la sfârşitul anilor1960 au susţinut o asociere între utilizarea contraceptivelororale şi accidentul vascular cerebral 645-647 . Înciuda datelor recente 648 care chestionează în ce măsurăaceastă asociere este clinic importantă când dozemici de contraceptive orale sunt utilizate, o revizuirerecentă a utilizarii contraceptivelor orale combinate lafemei cu hipertensiune arată un risc mai mare <strong>pentru</strong>accident vascular cerebral şi infarct miocardic acutla utilizatoarele de contraceptive faţa de non-utilizatoare649 . Accidentul vascular trombotic a fost raportatmai frecvent la utilizarea contraceptivelor orale careeste asociată cu o creştere de 2 până la 6 ori a risculuirela tiv de boala tromboembolică venoasă 650 .Pilula cu conţinut exclusiv progesteronic este o opţiunecontraceptivă <strong>pentru</strong> femeile cu tensiune arterialăinalta, indusă fie de contraceptivele orale combinatefie de alte cauze. Până acum nu a fost observată nici oasociere semnificativă între hipertensiune şi utilizareapilulelor cu progesteron pe o perioada de urmarire de2-4 ani 651 , dar acestă problemă nu a fost evaluată instudii randomizate deoarece planningul familial esteîn mare parte o problemă de alegere personală, ceea ceface alocarea randomizată la braţul intervenţional si decontrol să fie dificilă si discutabilă din punct de vedereetic.7.7.2 Terapia de substituţie hormonalăÎn societaţile vestice, femeile prezintă o creştereabruptă a tensiunii sistolice după menopauză, dar încăse dezbate dacă acest efect se datorează vârstei saumeno pauzei. Studiile care au explorat acest fapt au arătatrezultate divergente fie o asociere a menopauzei cuvalori mari de tensiune arterială 652-655 , fie diferenţe nesemnificative de tensiune arterială 658-658 . Cel mai recentstudiu transversal pe 18326 de femei 652 a arătat că meno -pauza are un anumit efect hipertensiv, dar acesta estemic (în jur de 3/3 mmHg) şi este in mare parte mascatde efectul presor al vârstei.Fără indoială, femeile post-menopauză sunt la risccrescut de boală cardiovasculară şi menopauza are unimpact asupra multor factori de risc cardiovasculari.<strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de CardiologieAcest fapt a atras interesul asupra investigării impactuluicardiovascular al terapiei de substituţie hormonală.Un număr de studii observationale a arătat că femeile care au urmat terapie de substituţie hor mo na lăau avut un profil de risc cardiovascular mai bun 659 şio prevalentă redusă a bolii coronariene 660 şi a acci dentuluivascular comparativ cu cele care nu au urmatte ra pie de substituţie hormonală. Mai mult la femei lecare au luat terapie de substituţie hormonală s-a raportato creştere mai mică a tensiunii sistolice, compa ra tivcu subiecţii de control 663 . În loc de confir mare a beneficiului cardiovascular, studii recente inter ven ţio na lemari au arătat un risc crescut de cancer şi boală cardiovascu la ră în cazul administrării terapiei de substi tu ţiehormonală 664,665 . O analiză sistematică re centă Cochranea indicat că singurul beneficiu al acestei terapiia fost o incidenţă scăzută a fracturilor de os şi a canceru lui de colon însoţită oricum de un risc cres cut aleve ni men telor coronariene, accident vascular cere bral,tromb embo lism, cancer de san, boala vezicii bilia reşi la femeile peste 65 de ani demenţă 666 . De aceea, lamome n tul actual, terapia de substituţie hormonală nueste reco mandată <strong>pentru</strong> cardioprotecţie la femeilep ost meno p auză 667 .7.7.3 Hipertensiunea în sarcinăAfecţiunile hipertensive în sarcină sunt o importantăcauză de morbiditate si mortalitate maternă, fetală şineonatală în întreaga lume. Tensiunea arterială în modnormal scade în al doilea trimestru, atingând valori cuaproximativ 15 mmHg mai mici decât cele de dinainteasarcinii. În cel de-al treilea trimestru valorile revin saupot depăşi nivelele de dinainte de sarcină. Aceste fluctuaţiiapar la femeile normotensive la fel ca şi la celeanterior hipertensive sau care dezvoltă o hipertensiunede sarcină.Definiţia <strong>hipertensiunii</strong> în sarcină nu este uniformă2,668 . Oricum în timp ce în trecut definiţia s-a bazatpe creşterea tensiunii în timpul celui de-al doileatrimestru faţa de nivelul din primul trimestru saudinaintea sarcinii, o definiţie bazată pe valorile absoluteale tensiunii <strong>arteriale</strong> (tensiunea arterială sistolică ≥140mmHg sau tensiunea arterială diastolică ≥90 mmHg)este acum preferată 669 . Diagnosticul de hipertensiuneîn sarcină trebuie să se bazeze pe cel puţin două valoricrescute ale presiunii <strong>arteriale</strong> în două ocazii separate.Oricum valorile presiunii <strong>arteriale</strong> pe 24 de ore s-aarătat a fi superioară măsurătorilor convenţionale înprezicerea proteinuriei, riscului de naştere prematură,greutăţii la naştere şi prognosticul general al sarcinii 670-672. Atât în scop diagnostic cât şi terapeutic, poate fi
<strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de Cardiologieutilă monitorizarea ambulatorie, în special la femeilehiper tensive însărcinate cu risc înalt, sau cele cu diabetsau afectare renală. Până recent s-a recomandat identificareatensiunii <strong>arteriale</strong> diastolice cu ajutorul fazei IVKorotkoff (asurzirea sunetului) care a fost raportata a fimult mai apropiată de presiunea diastolică intraarterialăîn comparaţie cu faza V (dispariţia sunetului) desprecare s-a crezut că indica valori prea joase 673 . Oricumfaza IV este mult mai dificilă în a fi detectată şi are oreproductibilitate limitată 674 . Faza V Korotkoff esteacum recomandată <strong>pentru</strong> măsurarea presiunii <strong>arteriale</strong>diastolice în sarcină 675,676 , iar faza IV fiind indicată doardacă sunetele Korotkoff persistă până la presiunii ce seapro pie de 0 mmHg.Hipertensiunea în sarcină cuprinde:• Hipertensiunea preexistentă care complică 1-5%din sarcini şi este definită ca o tensiune ≥140/90mmHg care fie precede sarcina sau se dezvoltăînainte de 20 de săptămâni de gestaţie, de obiceipersistând mai mult de 42 de zile postpartum.Poate fi asociată cu proteinuria.• Hipertensiunea gestaţională care este hipertensiuneindusă de sarcină fără proteinurie. Hipertensiunea gestaţională asociată cu proteinuriesem nificativă (>300 mg/l sau >500 mg/24de ore sau 2+ sau mai multe la testul dipstick)este cunoscută ca şi preeclampsie. Hipertensiuneaapa re după 20 de săptămâni de sarcină şi încele mai multe cazuri se rezolvă până în 42 dezile post partum. Hipertensiunea de sarcina estecarac terizată printr-o perfuzie deficitară de organ.• Hipertensiunea preexistentă plus hipertensiunegestatională cu proteinurie supraadaugată. Hipertensiuneapreexistentă este asociată cu o agravarea tensiunii <strong>arteriale</strong> şi o rată de excreţie aproteinelor ≥3 g/zi în urina pe 24 de ore colectatădupă saptamană 20 de sarcină. Ea corespunde laanterioara definiţie a „<strong>hipertensiunii</strong> cronice cupreeclampsie supraadaugată“.• Hipertensiunea prenatală neclasificabilă. Hipertensiuneacu sau fără manifestări sistemice bazatăpe măsuratoarea tensiunii <strong>arteriale</strong> după 20 desăptămâni de sarcină fără o confirmare a valoriloranterioare. În aceste condiţii este necesarăreevaluarea la sau după 42 de zile postpartum.Dacă hipertensiunea este rezolvată, condiţia artrebui reclasificată ca hipertensiune gestationalăcu sau fara proteinurie. Dacă hipertensiunea nueste rezolvată condiţia ar trebui reclasificată cahipertensiune preexistentă.Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong>Edemele apar în până la 60% din sarcinile normale şinu mai sunt utilizate în diagnosticul preeclampsie.Afecţiunile hipertensive în sarcină, în particularhipertensiunea de sarcină cu sau fără proteinurie, poateproduce alterări hematologice, renale şi hepatice carepot afecta evolutia neonatală şi maternă.Managemnetul non-farmacologic 677 trebuie să fieconsiderat <strong>pentru</strong> femeile însărcinate cu tensiune arterialăsistolică de 140-149 mmHg şi/sau tensiune arterialădiastolică de 90-95 mmHg măsurată în condiţii clinice.În funcţie de nivelul tensiunii <strong>arteriale</strong>, vârstei gestaţionaleşi prezenţei factorilor de risc materni şi fetali,<strong>managementul</strong> poate include supraveghere atentă şilimitarea activităţilor Este recomandată o dietă normalăfără restricţie de sare. Intervenţiile cu scopul reduceriiincidenţei <strong>hipertensiunii</strong> gestaţionale, în speciala preeclampsiei, cum ar fi suplimentarea cu calciu (2g/zi) 678 , suplimentarea cu ulei de peşte 679 şi tratamentcu acid acetilsalicilic in doze scăzute 680 nu au produsbene ficiile aşteptate mai ales asupra feţilor si astfel nusunt reco mandate. Oricum doze scăzute de aspirinăsunt utili zate profilactic la femeile care au un istoricde debut precoce (