Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007 Grupul ...

More documents

Recommendations

Info

Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, 2007Caseta 12. Declaraţie de poziţie. Monoterapieversus terapie combinată• Indiferent de medicamentul folosit, monoterapiapermite atingerea ţintelor TA doar la un numărlimitat de pacienţi hipertensivi.• Folosirea a mai mult de un agent este necesară pentruatingerea ţintei TA la majoritatea pacienţilor.Un număr mare de combinaţii eficiente şi bine tolerateeste disponibil.• Tratamentul iniţial se poate folosi de monoterapiesau de combinaţia a 2 medicamente în doze micicu creşterea ulterioară a dozelor sau numărului demedicamente, dacă este necesar (FIGURILE 3 şi 4).• Monoterapia poate fi tratamentul iniţial pentrucreşteri uşoare ale TA cu risc total cardiovascularscăzut sau moderat. O combinaţie de două medicamenteîn doză mică ar trebui preferată ca prim pasde tratament când TA iniţială este gradul 2 sau 3sau riscul total cardiovascular este mare sau foartemare (FIGURA 3).• Combinaţiile fixe de două medicamente pot simplifica schema de tratament si favorizează complianţa.• Controlul TA în cazul câtorva pacienţi nu este atinsde două medicamente, şi o combinaţie de trei saumai multe droguri este necesară.• La hipertensivii fără complicaţii şi la vârstinici, terapiaantihipertensivă trebuie în mod normal iniţiatăgradual. La hipertensivii cu risc mai mare ţinta detensiune arterială trebuie atinsă mai prompt cea cefavorizează terapia iniţială in combinaţie şi ajustareamai rapidă a dozelor.Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007Ghid al Societăţii Europene de Cardiologiegrupul tratat mai eficient 335 . În consecinţă, tratamentulîn combinaţie ar trebui considerat ca primă alegere, înspecial când există un risc cardiovascular mare, adică laindivizii la care tensiunea arterială este crescută marcatpeste pragul de hipertensiune (de exemplu mai mult de20 mmHg sistolică sau 10 mmHg diastolică), sau cândgrade mai uşoare de creştere a tensiunii arteriale suntasociate cu factori de risc multiplii, leziune subclinicăde organ, diabet, boala renală sau cardiovasculară asociată.În toate aceste condiţii este necesar să se obţinăo reducere mare a tensiunii arteriale (datorită valoriloriniţial mari sau a ţintelor joase urmărite), care estedificil de obţinut cu monoterapie.Medicamentele antihipertensive din clasele diferitepot fi combinate dacă: 1)au mecanisme de acţiune diferitesi complementare, 2) există dovezi că efectul antihipertensiv al combinaţiei este mai mare decât cel al fiecăruicomponent, 3) combinaţia poate avea un profil detole ranţă favo rabil, mecanismele complementare deacţiune ale compo nentelor minimizând efectele lorsecun da re indi viduale. Următoarele combinaţii de douămedi camen te s-au dovedit a fi eficiente şi bine tolerateşi au fost folosite favorabil în studii randomizate deeficien ţă. Acestea sunt indicate cu o linie continuă groasăîn diagrama din FIGURA 4:• Diuretic tiazidic şi inhibitor ECA• Diuretic tiazidic şi antagonist de receptor deangio tensină• Antagonist de calciu şi inhibior ECA• Antagonist de calciu şi antagonist de receptor deangiotensină• Antagonist de calciu şi diuretic tiazidic• β – blocant şi calciu antagonist (dihidropiridinic)Combinaţia unui diuretic tiazidic şi a unui β-blocanteste de asemenea o combinaţie validată în timp care afost cu succes folosită în multe studii controlate placebosau cu substanţă activă, dar există acum dovada căaceste droguri au efecte dismetabolice care pot fi chiarmai pronunţate când sunt administrate împreună (Capitolele4.4.5 şi 4.5.5). Astfel această combinaţie deşi încăvalidă ca o alternativă terapeutică, ar trebui evitată lapacienţii cu sindrom metabolic sau când există un risccrescut al apariţiei diabetului. Combinaţia unei tiazideşi a unui diuretic ce economiseşte potasiul (amilorid,triamteren sau spironolactonă) a fost folosită pe largani la rândul pentru a preveni pierderea potasiuluiasociată cu administrarea tiazidei, pentru reducereaposibilă a incidenţei morţii subite 591 , pentru prevenireaintoleranţei la glucoză şi scăderea diabetului asociatcu hipokalemia indusă de tiazid 592,593 . Combinaţiaunui inhibitor ECA şi a unui antagonist de receptor deangio tensină a devenit o preocupare a studiilor recente.Chiar dacă drogurile incluse în această combinaţie potinterfera, deşi la nivele diferite, cu acelaşi mecanismfiziologic, totuşi combinaţia a fost raportată a exercitaun efect oarecum mai mare de reducere a tensiuniiarteriale şi un efect antiproteinuric mai pronunţat decâtfiecare component în parte, atât la nefropatia diabeticăcât şi nediabetică 446,594 . Această combinaţie s-a dovedita îmbunătăţi supravieţuirea în insuficienţa cardiacă 595 .Deşi rămâne neclar dacă avantajele acestei combinaţiipot fi reproduse prin simpla creştere de doză a oricăreicomponente în monoterapie 449,596 , mai multe doveziasupra beneficiilor combinării unui antagonist de
Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007Ghid al Societăţii Europene de CardiologieRevista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, 2007Figura 3. Strategiile de monoterapie versus terapie combinatăFigura 4. Combinaţii posibile între anumite clase de medicamente antihipertensive. Combinaţiile preferate în populaţia generală hipertensivă sunt reprezentateprin linii groase. Chenarele indică clasele de agenţi dovedite a fi benefice în studiile controlate.recep tor de angiotensină şi a unui inhibitor ECA vor fioferi te de studiul ONTARGET 339 . Alte combinaţii suntposi bile, dar sunt mai puţin frecvent folosite şi dovezileasupra eficienţei lor terapeutice sunt mai limitate. Oparte din aceste combinaţii sunt indicate de linia punctatăin diagrama din FIGURA 4.În cele din urmă, combinaţiile între 2 droguri intr-osingură tabletă, de obicei la doze mici, (dar uneori atâtla doze mici cât şi la doze mari), sunt acum larg disponibile,în special un antagonist de receptor de angiotensinăcu un diuretic tiazidic, sau a unui inhibior ECAcu un diuretic tiazidic sau cu un antagonist de calciu,a unui β–blocant cu un diuretic, şi a unei tiazide cuun diuretic care economiseşte potasiul. Deşi doza fixăa componentelor combinaţiei limitează flexibilitateaşi stra tegiile de creştere sau scădere a tratamentului ,combi naţia fixă reduce numărul de tablete ce trebuieluate de către pacient şi aceasta are anumite avantajepentru complianţa la tratament 584,597 . Combinaţiile indoză fixă pot înlocui combinaţiile extemporanee careau controlat cu succes tensiunea arterială, dar, când suntla doze mici, pot fi de asemenea luate în considerarepentru primul pas al tratamentului, cu condiţia ca folosireainiţială a două medicamente mai degrabă decât
Page 3 and 4:
Vol. XXII, Nr. 3, 2007EDITORIALARTI
Page 5 and 6:
CONSILIUL DE CONDUCERE ALSOCIETĂŢ
Page 7 and 8:
Revista Română de Cardiologie | V
Page 9 and 10:
Page 11 and 12:
C. Zara şi col.Stenoza subaortică
Page 13 and 14:
Revista Română de CardiologieVol.
Page 15 and 16:
Page 17 and 18:
Page 19 and 20:
Page 21 and 22:
S. Kontogeorgos şi col.Testul de e
Page 23 and 24:
Page 25 and 26:
Page 27 and 28:
Page 29 and 30:
M. Rugină şi col.Incidentalom sup
Page 31 and 32:
M. Rugină şi col.Incidentalom sup
Page 33 and 34: Revista Română de CardiologieVol.
Page 35 and 36: Actualităţi în cardiologieameric
Page 37 and 38: Actualităţi în cardiologiepacien
Page 39 and 40: Revista Română de CardiologieVol.
Page 41 and 42: Ghidul pentru managementul hiperten
Page 83: Ghidul pentru managementul hiperten
Page 135:
show all

Ghidul pentru managementul hipertensiunii arteriale 2007 Grupul ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?