Revista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong><strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de CardiologieCaseta 10. Declaraţie de poziţie: Alegerea medicaţieiantihipertensive• Principalele beneficii ale terapiei antihipertensivese datorează scăderii TA per se.• Cinci clase majore de antihipertensive-diureticetiazidice, antagoniştii de calciu, inhibitorii ECA,antagoniştii de receptori de angiotensină şi ß-blocantele-suntadecvate <strong>pentru</strong> iniţierea şi menţinereatratamentului antihipertensiv, singure sau în combinaţii.ß-blocantele, mai ales în combinaţie cu un diuretictiazidic nu ar trebui folosite la pacienţii cusindrom metabolic sau la risc crescut de apariţie adiabetului.• Deoarece la mulţi pacienţii este necesar mai multde un medicament, accentul pe identificarea primeiclase de medicamente care să fie folosită este adeseainutil. Cu toate acestea, sunt multe condiţii <strong>pentru</strong>care sunt evidenţe în favoarea anumitor medicamentefaţă de altele, fie ca tratament iniţial sau caparte a unei combinaţii• Alegerea unui anume medicament sau a uneicombinaţii de medicamente, ca şi evitarea altora,trebuie sa ia în considerare următoarele:1. Experienţa favorabilă sau nefavorabilă a pacientuluiindividual cu o anumită clasă de componente.2. Efectul medicaţiei asupra factorilor de risc cardiovascular în legătură profilul de risc cardiovascularal fiecărui pacient.3. Prezenţa afectării subclinice de organ, a afecţiuniiclinice cardiovasculare, a bolii renale sau adiabetului, care pot fi tratate mai favorabil cuanumite medicamente decât cu altele (CASETA11 şi TABELUL 6).4. Prezenţa altor dereglări care poate limita folosireaunor anume clase de medicamente antihipertensive(TABELUL 7).5. Posibilitatea interacţiunii cu medicamente folosite<strong>pentru</strong> alte condiţii.6. Costul medicamentelor, <strong>pentru</strong> pacientul individualsau <strong>pentru</strong> furnizorul de sănătate, dar consideraţiilelegate de cost nu trebuie niciodată săpredomine asupra eficacităţii, tolerabilităţii şiprotecţiei fiecărui pacient.• O continuă atenţie trebuie acordată efectelor adverseale medicamentelor, <strong>pentru</strong> că acestea suntcea mai importantă cauză de non-complianţă. Medicamentelenu sunt egale ca efecte adverse, în specialla nivelul fiecărui pacient.• Efectul de scădere al TA ar trebui să dureze 24 deore. Acesta poate fi verificat prin măsurători acasăsau la serviciu ale TA sau prin monitorizarea ambulatoriea TA.• Medicamentele care îşi exercită efectul antihipertensiv24 de ore într-o singură priză ar trebui preferatedeoarece o schemă simplă de tratamentfavorizează complianţa.şi limite, care sunt discutate în paragrafele următoareastfel încât medicii să poată face cea mai potrivităalegere <strong>pentru</strong> fiecare pacient individual.Caseta 11. Declaraţie de poziţie: Tratamentulantihipertensiv: Medicamente preferateLeziune subclinică de organHVSICA, AC, BRAAterosclerozăAC, IECAasimptomaticăMicroalbuminurie IECA, BRADisfuncţie renală IECA, BRAEvenimente cliniceAVC în antecedente orice agent care scade TAIM în antecedente BB, IECA, BRAAngină pectorală BB, ACInsuficienţă cardiacă Diuretice, BB, IEC, BRA,agenţi aldosteroniciFibrilaţia atrialăRecurentăBRA, IECAPermanentă BB, AC non-dihidropiridiniciIRC/proteinurie IECA, BRA, diuretice deansăBoală arterială periferică ACCondiţii asociateHSI (vârstnici)diuretice, ACSindrom metabolic IECA, BRA, ACDiabet zaharatIECA, BRASarcinăAC, metildopa, BBNegridiuretice, ACAbrevieri:HVS: hipertrofie ventriculară stângă; HSI: hipertensiunesistolică izolată; IRC: insuficienţă renală; IECA:inhibitori ECA; BRA: blocanţi de receptori de angiotensină;AC: antagonişti de calciu; BB: β-blo cante
<strong>Ghidul</strong> <strong>pentru</strong> <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> <strong>arteriale</strong> <strong>2007</strong>Ghid al Societăţii Europene de CardiologieAm menţionat in capitolul 4.4.5 că în două studiimari 330,332 şi într-o recentă meta-analiză 343 , ß-blocanteleau avut o abilitate redusă de a proteja împotriva accidentuluivascular cerebral, fiind în mod egal eficiente<strong>pentru</strong> protecţia împotriva evenimentelor coronarieneşi a mortalităţii. Administrarea beta-blocantelor s-adovedit benefică la pacienţii cu angină pectorală, insuficienţă cardiacă şi infarct miocardic recent, compli caţiiimportante legate de hipertensiune 482,483,567 . Astfel, ß-blocantele pot fi în continuare o alternativă <strong>pentru</strong>stra tegiile de tratament antihipertensiv iniţiale şi ulterioare.Deoarece favorizează creşterea în greu tate 568 , auefecte adverse pe metabolismul lipidelor si cresc comparativcu alte medicamente incidenţa dia be tu lui noudeclanşat455,458 , nu ar trebui alese totuşi la hiper tensivii cufactori de risc metabolic multipli, inclu zând sindromulmetabolic şi componentele sale majore, adică obezitateaabdominală, glicemia normal-înaltă sau alterareaglicemiei a jeun şi alterarea toleran ţei la glucoză, condiţiicare cresc riscul apariţiei diabetului zaharat 569,570 . Acestelucruri sunt valabile şi <strong>pentru</strong> diureticele tiazidice, careau efect dislipidemic şi diabetogenic când sunt folositela doze mari 455 . Tiazidele au fost folosite alături de betablocantein trialurile care au arătat un exces relativ aldiabetului nou apărut, ceea ce face dificilă distincţiaîntre contribuţia celor doua substanţe. Aceste aspectepot să nu fie totuşi valabile in cazul ß-blocantelor vasodilatatoare, cum ar fi carvedilolul sau nebivololul, careau acţiune dismetabolică mai mică sau deloc, ca şi oincidenţă redusă a diabetului nou apărut comparativ cuß-blocantele clasice 571,572 . ß-blocantele, inhibitorii ECAsi anatgoniştii de receptor de angiotensină sunt maipuţin eficiente la negrii, la care antagoniştii de calciu sidiureticele ar trebui preferate 299,573 .Trialurile urmărind obiective intermediare (leziunesubclinică de organ) sugerează alte diferenţe intre variatelecomponente sau agenţi antihipertensivi: inhibito riiECA si antagoniştii de receptori de angioten sină au fostraportaţi ca fiind în mod special eficienţi în reducereahipertrofiei ventriculare stângi 349 , incluzând componentafibrotică 219,367 ; sunt de asemenea destul de eficiente înreducerea microalbuminuriei şi proteinuriei 308,309,430-432,437şi în prezervarea funcţiei renale şi întârziereabolii renale 308,309,430,431,434 ; antagoniştii de calciu, pe lângăfaptul de a fi eficienţi pe hipertrofia ventriculară stângă,par a fi beneficii în încetinirea progresiei hipertrofiei şiatero sclerozei carotidiene 220-222,391,392,395 .Evidenţa privind beneficiile altor clase de antihipertensivesunt mult mai limitate. α1-blocante, agenţiicentrali (agoniştii de receptori α2 şi modulatorii deRevista Română de CardiologieVol. XXII, Nr. 3, <strong>2007</strong>receptorii de imidazolină) au arătat că scad adecvattensiunea arterială şi că au de asemenea efecte metabolicefavorabile 574 . Un efect de scădere a tensiunii <strong>arteriale</strong>a fost demonstrat şi la antagoniştii de aldosteron 575 .Deoarece singurul studiu care a testat un α1-blocant(braţul cu doxazosin al trialului ALLHAT), a fost întrerupt înainte ca orice evidenţe importante să poată fiobţinute 576 , beneficiile complete sau efectele nocive aleterapiei antihipertensive cu α1-blocante rămân nedovedite.Acesta este cazul şi <strong>pentru</strong> drogurile cu acţiunecentrală şi antagoniştii de aldosteron. Totuşi, toţi aceştiagenţi au fost frecvent folosiţi ca medicaţie asociatăîn studii ce au documentat protecţia cardiovasculară,şi pot fi astfel folosiţi în combinaţii. α1-blocanţii auo indicaţie specifică în prezenţa hipertrofiei benignede prostata. Aliskirenul, un nou medicament care areca ţintă sistemul reninic în punctul său de activare 577 ,este deja disponibil în SUA şi poate deveni în curânddisponibil în Europa. Acest medicament s-a dovedit ascădea eficient tensiunea arterială în hipertensiune atâtsingur cât şi în combinaţii cu un diuretic tiazidic 578,580 şia avea de asemenea un efect antiproteinuric în stu diilepreclinice 581 . S-a sugerat că renina poate avea efectecare nu sunt în legătură cu cascada clasică reni nă-angiotensină577 şi ar fi un factor de prognostic indepen dentde producţia de angiotensină II 582 . O dovadă convingătoareîn acest sens, la fel ca şi date privind efecteleprotective cardiovasculare are inhibiţiei reninei nu suntîncă disponibile.Identificarea primei clase de medicamente care să fiefolosite în <strong>managementul</strong> <strong>hipertensiunii</strong> a fost mereu oproblemă dezbătută. Totuşi acum există dovezi convingătoaredin studii că tratamentul combinat este necesar<strong>pentru</strong> controlul tensiunii <strong>arteriale</strong> la majoritateapacienţilor 583 . Astfel dacă două sau mai multe medicamente sunt luate <strong>pentru</strong> durata întregii vieţi a pacienţiloreste de o importanţă secundară care dintreele este folosit singur <strong>pentru</strong> primele câteva săptămânide terapie. Cu toate acestea clasele de medicamente (şichiar componente în cadrul unei clase date) diferă ca tipşi frec venţă a efectelor adverse pe care le pot produce şiindivizi diferiţi pot fi predispuşi diferit să dezvolte unanume efect advers. Mai mult medicamentele pot aveaefecte diferite pe factorii de risc, leziunile de organ,eveni mente specifice şi pot dovedi influenţe protectivespecifice la anumite grupuri de pacienţi. Aceasta faceca selecţia unor anumiţi agenţi singuri sau în asociaţiecu alţi agenţi să fie obligatorie sau de preferat în funcţiede circumstanţe. Ca un scenariu general alegerea sauevi tarea medicamentelor trebuie să ţină cont de urmă-