Ghidul A Naţional de Perinatologie - Ministerul Sănătăţii

starea sănătăţii mamei, evoluţia sarcinii, travaliul şi naşterea. Din aceste înregistrări medicul trebuie
să poată determina dacă pruncul este supus riscului generat de: a) complicaţiile din timpul sarcinii;
b) afecţiuni ereditare; c) complicaţiile cauzate de afecţiunile materne (diabet); d) complicaţiile legate
de medicamentele administrate mamei (fie în perioada sarcinii, fie în timpul travaliului); e) anomalii
congenitale; f) infecţii intrauterine sau intranatale; i) traume de pe urma hipoxiei; j) izoimunizare Rh;
k) traume natale; l) aspirarea meconiului.
Un astfel de examen fizic complet cum a fost cel din sala de naştere trebuie efectuat zilnic. Rezultatele
acestor examinări trebuie notate în fişa nou-născutului şi trebuie să includă următoarele aspecte:
măsurarea circumferinţei capului, lungimii şi greutăţii pruncului; identificarea anomaliilor congenitale
sau a altor semne neobişnuite; depistarea cianozei; palparea fontanelelor şi a suturilor craniene; determinarea
permeabilităţii căilor nazale; palparea limbii; aprecierea poziţiei mandibulei; aprecierea stării
funcţionării inimii, inclusiv palparea pulsului femural; aprecierea funcţiei respiratorii; aprecierea stării
organelor abdominale şi a organomegaliei; aprecierea stării organelor genitale, iar la băieţi şi coborârea
testiculelor; verificarea permeabilităţii anusului; depistarea dislocării coapselor; examinarea coloanei
vertebrale, a claviculelor şi a extremităţilor; examenul sistemului nervos central, inclusiv tonusul, reflexele
neonatale, activitatea motorie.
Vârsta de gestaţie trebuie determinată atât în urma examenului fizic, cât şi a evoluţiei sarcinii. Greutatea
pruncului la naştere, lungimea şi circumferinţa craniului trebuie înregistrate şi corelate cu vârsta
de gestaţie, utilizându-se standarde corespunzătoare ale populaţiei date.
O dată ce a avut loc stabilizarea iniţială, vor fi necesare observaţii periodice ale modului de alimentare
a pruncului, a excrementelor şi ale semnelor vitale. La copilul care se află permanent lângă
mama lui, aceste observaţii pot fi efectuate de către însăşi mama. Asistenţa de îngrijire primară trebuie
să completeze datele privind dezvoltarea copilului împreună cu mama. Această posibilitate trebuie
folosită pentru a o învăţa pe mamă unele lucruri utile privind îngrijirea pruncului şi particularităţile
neurocomportaţionale ale acestuia.
Intervenţiile pentru reducerea mortalităţii şi morbidităţii neonatale pot fi divizate în 2 grupuri:
a) îngrijiri esenţiale şi b) îngrijiri speciale.
Îngrijirile esenţiale au fost deja descrise în compartimentul 6.1. Aceste îngrijiri asigură supravieţuirea
acelor nou-născuţi care sunt bine pregătiţi pentru a supravieţui (copii născuţi la termen, cu
greutate normală la naştere şi fără malformaţii) şi asigură un start bun pentru nou-născuţii cu GMN
sau prematuri.
Îngrijirile speciale sunt necesare pentru un grup mic de nou-născuţi bolnavi şi/sau din cauza greutăţii
lor mici la naştere sau vârstei mici de gestaţie.
Managementul nou-născutului bolnav include: a) recunoaşterea precoce şi conduita maladiei, b) managementul
hipotermiei şi c) a altor condiţii selectate specifice pentru perioada precoce neonatală.
Nou-născuţii prematuri şi cu GMN necesită o atenţie şi îngrijire sporită. Detectarea precoce a problemei
necesită vigilenţă şi aptitudini de observare şi evaluare / examinare a nou-născutului.
Fiecare deces neonatal trebuie să fie investigat, nu numai din cauze biomedicale, dar şi din punctul de
vedere al altor cauze care au dus la deces. Constatările trebuie utilizate pentru ameliorarea practicilor.
Indiferent dacă copii care necesită asistenţă sunt aduşi la instituţia medicală de la domiciliu sau
sunt transferaţi dintr-o altă instituţie sau salon, sau aduşi din sala de naştere ca rezultat al naşterii complicate,
organizarea asistenţei lor implică un ciclu de planificare, implementare, şi evaluare a asistenţei
bazate pe monitorizarea continuă a stării copilului. Asistenţa de care beneficiază copilul în instituţia
medicală este divizată în câteva etape, aşa cum este descris mai jos.
Utilizaţi principiile şi practicile de profilaxie a infecţiei de fiecare dată când examinaţi şi trataţi
copiii, în special dacă copilul are diaree sau o infecţie posibilă a pielii, ochiului, sau ombilicului.
Nou-născuţii cu infecţie CMV congenitală şi manifestări din partea SNC la naştere trebuie să
fie trataţi cu ganciclovir (I, A 50 ).
00